Aşa vorbeşte mai departe Domnul: „La vremea îndurării Te voi asculta.” – Isaia 49:8
La scurt timp de la absolvirea facultăţii, m-am rugat lui Dumnezeu să-mi găsească o slujbă cât mai repede. Nu suportam gândul de a fi şomeră. O prietenă m-a sunat la o săptămână de la absolvire să-mi spună că ştia de un post liber. Am fost angajată. În sfârşit aveam o slujbă şi mult aşteptatul salariu. Însă, chiar de la început, slujba s-a dovedit a fi o provocare. În timpul interviului, am fost întrebată despre convingerile mele religioase şi despre efectul pe care acestea l-ar putea avea asupra programului de lucru. Cel care mi-a luat interviul m-a asigurat că îmi vor fi respectate convingerile religioase. După ce am fost angajată însă, superiorul meu mă presa continuu să-mi schimb poziţia. Mediul de lucru a devenit extrem de ostil pentru mine din cauza convingerilor mele creştine nepopulare. Acum pot înţelege mărturiile oamenilor care sunt insultaţi pentru credinţa lor.
În cele din urmă, inevitabilul s-a produs. Am fost dată afară şi, prin urmare, eram devastată. Unde este Dumnezeu acum? mă gândeam. Cu toate acestea, Dumnezeu mi-a amintit de faptul că am putut să dau mărturie la locul de muncă. M-am simţit împăcată la gândul că Dumnezeu mă folosise. Eram convinsă că în curând voi avea o altă slujbă.
În ciuda eforturilor mele sincere, au trecut luni de la concediere. Aveam sentimente împărţite, dar continuam să mă rog şi să strig la Dumnezeu. Aceste luni m-au învăţat ce înseamnă să depinzi cu adevărat de Dumnezeu. Mi-am dat seama că El mă purta pe braţe. Timpul petrecut acasă cu părinţii mei mi-a dat ocazia să lucrez în grădină şi să fac muncă de voluntariat în biserică şi în comunitate, lucruri care au fost adevărate binecuvântări pentru mine. În timpul petrecut acasă, am descoperit praştia tatălui meu, de care Dumnezeu s-a folosit pentru a-mi da o lecţie. Praştia este folosită pentru a lansa ceva. Pentru a fi eficientă, elasticul trebuie să fie cât mai tare. Cu cât se foloseşte mai multă forţă pentru a trage elasticul, cu atât mai mare va fi viteza de lansare şi probabilitatea de a atinge ţinta. Mi-am dat seama că eu eram proiectilul din praştia lui Dumnezeu. Regresele mele actuale erau metodele lui Dumnezeu de a mă trage înapoi pentru a mă pregăti de lansare şi aterizare. Nu a fost uşor, deoarece au fost zile în care L-am întrebat pe Dumnezeu: Când voi fi lansată? Răspunsul Lui blând este consecvent: „La vremea potrivită.”
Dacă eşti într-o perioadă a vieţii în care te simţi trasă înapoi, întăreşte-te cu promisiunile lui Dumnezeu. El te va lansa la vremea potrivită!
Racquel Boswell
