Căci Tu eşti stânca mea, cetăţuia mea, şi, pentru Numele Tău, mă vei povăţui şi mă vei călăuzi. – Psalmii 31:3
Nava noastră de croazieră era programată să ancoreze la Tortola, în Insulele Virgine Britanice. La început, eu şi Milton am intrat pe frecvenţa staţiei de televiziune a navei, pentru a putea vedea acostarea din cabina noastră. Dar curând ne-am hotărât să mergem pe punte pentru a privi spectacolul. Ne îndreptam spre cel mai înalt punct de pe puntea 12, dar ne-am dat seama, după câteva minute, că o punte de mai jos ne oferea priveliştea perfectă pentru a face poze pe măsură ce ne apropiam de port. Stăteam şi beam ceva bucurându-ne de aerul proaspăt al dimineţii, când un pescăruş s-a aşezat confortabil la prova corăbiei, chiar deasupra steagului navei. Pescăruşul putea trece cu uşurinţă drept o parte a navei. Stătea nemişcat pe măsură ce corabia îşi făcea loc spre port. Din când în când, ciugulea câte o pană desprinsă, dar, în afară de asta, îşi ţinea capul drept şi fixat spre pământul care se vedea.
Din locul de pe punte unde stăteam, nava părea mult mai mare decât micul port în care trebuia să acostăm. Acostarea părea imposibilă pentru nava noastră mare, care purta mai bine de 3 500 de pasageri. Imediat ce nava a tras de-a lungul primei porţiuni a docului, pescăruşul şi-a luat zborul. Stătuse acolo o bună bucată de timp, dar acum se îndrepta înapoi spre mare. Era pur şi simplu uimitor. Nu am fost singurii pasageri care au observat acest fenomen special. Am auzit multe exclamaţii şi comentarii pline de uimire. Fusese ca şi cum cineva i-ar fi poruncit păsării să ducă nava în siguranţă la ţărm. Apoi, când lucrarea ei s-a încheiat, şi-a luat zborul pentru a găsi următoarea corabie care avea nevoie de ajutorul său.
Fără a cunoaşte evenimentele care avuseseră loc la prova corăbiei, mii de pasageri erau ocupaţi în camerele lor sau îşi rezolvau alte probleme. Pescăruşul, însă, îşi îndeplinise slujba şi plecase mai departe. Chiar şi atunci când nu suntem conştienţi de prezenţa călăuzitoare a lui Dumnezeu, El este chiar lângă noi şi aşteaptă să ne conducă în siguranţă în port.
Doamne, atât de des ne conduci în siguranţă în drumurile noastre. Ne pregăteşti un loc pentru a ne duce acasă. Ne protejezi de pericole, iar noi nici măcar nu suntem conştienţi de prezenţa Ta. Astăzi, Doamne, vreau să-Ţi mulţumesc pentru că ai grijă de mine. Vreau să trăiesc conştientă de prezenţa Ta.
Gloria Gregory
