Căci, chiar dacă smochinul nu va înflori, viţa nu va da niciun rod, rodul măslinului va lipsi şi câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule şi nu vor mai fi boi în grajduri, eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele! – Habacuc 3:17,18
„Doamnă, nu aţi fost acceptată pentru slujba aceasta. Avem nevoie de cineva mai pregătit, de vreme ce biserica noastră este foarte muzicală.” La auzul acestor cuvinte, am plecat din mica biserică din Michigan foarte dezamăgită. Credeam că eram candidatul perfect pentru slujba de pianist la serviciul principal de închinare. De ce mi se întâmpla asta după luni întregi în care îmi căutasem o slujbă de care aveam mare nevoie pentru a completa finanţele familiei?
Eram rănită şi dezamăgită. Pe când stăteam în pat în noaptea aceea, L-am rugat pe Dumnezeu să mă ajute să văd care sunt planurile Lui pentru mine. Dumnezeu ştia că am nevoie de o slujbă. Ştia că mă rugam pentru acest lucru.
Atunci, El mi-a adus în minte istoria lui Habacuc. Profetul a strigat către Domnul din cauza corupţiei din Iuda. Când Dumnezeu i-a răspuns spunându-i că babilonienii îi vor cuceri, Habacuc nu a înţeles căile Domnului. S-a gândit că s-ar putea găsi o soluţie mai bună. Dar când Dumnezeu i-a explicat lui Habacuc planul Său, profetul a lăsat situaţia în mâna lui Dumnezeu şi s-a încrezut în căile Lui. Nu e lucru uşor de făcut atunci când eşti rănit, dar este singura modalitate prin care ni se poate schimba perspectiva.
Cu toţii ne-am confruntat cu zile de înfrângere sau dezamăgire, dar felul în care reacţionăm în faţa acestor evenimente este decisiv. Frustrările pot fi ori ocazii de creştere spirituală, ori lovituri care distrug. În acele momente de dezamăgire profundă, trebuie să ne aducem aminte de acele lucruri pe care le ştim despre Dumnezeu, deşi la acel moment ele s-ar putea să nu ni se pară adevărate.
După o lună, a apărut un post la biblioteca Universităţii Andrews şi am fost acceptată de la primul interviu. Lucrând acolo, am avut parte de una dintre cele mai plăcute experienţe de lucru – ani în care am putut creşte mai mult decât în oricare alt loc. Încă o dată, Dumnezeu a fost credincios.
Când ne dăm seama că Dumnezeu este bun şi că El este la cârma celor mai mici detalii din vieţile noastre, putem spune privind la dezamăgirile noastre: „Eu tot mă voi bucura în Domnul.”
Dumnezeu ne ţine soarta în mâini şi El ştie ce este mai bine pentru noi. Mergeţi prin credinţă! Bucuraţi-vă!
Raquel Queiroz da Costa Arrais
