Ajutor ceresc

Dar eu strig către Dumnezeu şi Domnul mă va scăpa. – Psalmii 55:16

Ginerele nostru, Jerry, era la Secţia de reanimare a unui spital mare după ce fusese implicat într-un accident de maşină foarte grav. Eu şi fiica mea am călătorit spre oraşul în care Jerry fusese transportat pe calea aerului şi ne-am instalat în sala de aşteptare a unităţii de urgenţă. Multe rude ale pacienţilor de la reanimare practic locuiau în sala de aşteptare. Acolo erau nişte fotolii tip şezlong, iar cel care reuşea să obţină unul nu-i mai dădea drumul. Scaune cu spătarele drepte sau chiar podeaua mai erau la dispoziţia celor care-şi petreceau ore îndelungate acolo. Nici eu şi nici fiica mea nu plecam din sala de aşteptare decât dacă ne lăsam perna sau alt obiect personal în fotoliile pe care le ocupaserăm, iar cineva ni le păzea până ne întorceam.

Într-o zi, la primele ore ale dimineţii, am observat că cineva îşi eliberase fotoliul. Eram atât de bucuroasă! Dar, exact când voiam să anunţ pe cineva că se eliberase un fotoliu, un adolescent s-a ridicat de pe podea şi a sărit în el.

Eram exasperată! Acel copil ar fi trebuit să fie suficient de amabil încât să permită unei persoane mai în vârstă să folosească acel fotoliu! Eu singură mă numisem agentul de pază al fotoliilor şi adesea verificam persoanele din încăpere pentru a vedea cine plecă şi eliberează fotoliul. Nu m-am gândit să-L rog pe Dumnezeu să găsească un fotoliu pentru cineva care avea foarte multă nevoie de unul. Simţeam că eu eram singura persoană care ar fi putut rezolva problema.

Într-o dimineaţă, în jurul orei nouă, o femeie din cealaltă parte a încăperii s-a apropiat de mine şi mi-a spus: „Este un fotoliu liber lângă mine. Ştii pe cineva care ar avea nevoie de el?” I-am mulţumit sincer şi am mers la o altă persoană să-i spun despre fotoliul liber. La doar câteva minute, adolescentul a eliberat şi el fotoliul, luându-şi şi lucrurile din el. Wow, s-au eliberat două fotolii în doar câteva minute!

Pe când mă gândeam la această situaţie, Domnul a început să-mi vorbească pe limba mea, adică limbajul doamnei care preia controlul fiecărei situaţii. Când în sfârşit mi-am dat seama că nu puteam ajuta cu nimic, Dumnezeu a eliberat două fotolii, fără vreun ajutor din partea mea! Imaginaţi-vă! Ce Ii puteţi încredinţa să facă pentru voi astăzi?

Terry Wilson Robinson

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicată

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!