Se va arăta a doua oară nu în vederea păcatului, ci ca să aducă mântuirea celor ce-L aşteaptă. – Evrei 9:28
Scaunele capitonate gri cu negru sunt foarte confortabile. Se potrivesc cu griul estompat al covorului. Pe pereţi atârnă lucrări de artă cu rame colorate, care înfăţişează flori de câmp roz şi galben. Cel care a decorat această cameră probabil că le-a ales cu un scop – să distragă atenţia celor din cameră de la incertitudinile vieţii. Stau în această sală de aşteptare a spitalului în timp ce undeva, în apropiere, cineva, un chirurg cu un bisturiu, îmi operează fiica.
Deşi este doar ora şapte dimineaţa, sala de aşteptare a spitalului este plină. Mulţi oameni, ca şi mine de altfel, au venit pregătiţi pentru o lungă aşteptare, având la ei cărţi şi reviste pe care le citesc sau măcar se fac că le citesc. Alţii se uită fix în laptopurile lor. Unii doar bat din picior şi se uită în gol. Facem tot ce putem pentru a suporta aşteptarea.
Din când în când auzim cum o familie primeşte un semn din partea unuia dintre chirurgi. Curând şi noi am primit o veste. A fost o veste bună. „Fiica dumneavoastră a trecut cu bine peste operaţie. Sunt mulţumit”, mi-a spus chirurgul. Eram recunoscători. Apoi am fost anunţaţi că fiica noastră şi-a revenit suficient cât să o putem lua acasă. Pentru alte persoane din sala de aşteptare, veştile nu erau la fel de bune. Unii auzeau: „Cancerul este prea avansat” sau „Nu mai putem face prea multe.”
Mă gândesc că şi noi suntem în marea sală de aşteptare a vieţii. Fie că ne dăm seama sau nu, cu toţii aşteptăm vestea bună că Isus vine să ne ia în căminul ceresc. Unii dintre noi sunt bine pregătiţi pentru aşteptare – pline de Duhul Sfânt, vieţile noastre dau mărturie de apropiata Sa venire. Alţii pierd timp preţios, fără să-şi dea seama de vremurile în care trăiesc, luând decizii care nu îi vor ajuta nici în viaţa aceasta, nici în cea viitoare.
Cum ne petrecem timpul în sala de aşteptare a vieţii?
ÎI împărtăşim pe Isus celorlalţi?
Prin rugăciunile noastre şi prin felul în care dăm mărturie, putem folosi timpul acesta pentru a-i aşeza pe cei dragi în mâinile marelui Medic, pe care să-L auzim curând zicând: „Ai trecut cu bine. Sunt mulţumit.”
Annette Walwyn Michael
