Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit…, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare! – Plângerile lui leremia 3: 22,23
M-am întâlnit de curând cu o prietenă care m-a întrebat: „Heide, ce mai faci? Nu te-am mai văzut de mult!” Unii ar putea crede că am dispărut, dar am traversat globul de patru ori în cinci ani. Nu ca recreere, ci m-am mutat din loc în loc cu serviciul. Nu e de mirare că oamenii se întreabă unde am fost. După patru ani în care am condus Womens Resource Center, eu şi soţul meu ne-am mutat înapoi în Florida. Am presupus că, având un CV destul de impresionant, aş putea cu uşurinţă să-mi găsesc ceva de lucru în mai multe domenii. Chiar şi cu intervenţii la nivel înalt, singurul loc de muncă ivit a fost într-o zonă rurală în care locuisem cu douăzeci de ani în urmă. Am plâns două zile când am auzit, dar apoi m-am predat voii lui Dumnezeu. Am avut parte de bucurii speciale în anul pe care l-am petrecut în zona aceea liniştită.
Apoi Dumnezeu a făcut o minune spectaculoasă, de genul celei în care a despărţit apele Mării Roşii, şi m-am trezit înapoi în California, într-un post de capelan rezident al unui spital – un vis pe care îl aveam de douăzeci de ani. Am avut parte de o dublă binecuvântare, Zeii, soţul meu, împlinindu-şi visul de a urma cursurile de master. După anul de rezidenţiat, am primit o slujbă de capelan într-un spital din Florida. Wow! Cu excepţia stresului de a ne muta încoace şi încolo prin ţară, am avut parte de zile fericite! Patru luni mai târziu, totul s-a năruit. Cu revolta din sănătate, am fost concediată împreună cu mulţi alţi colegi de la spital. Năucă, mă zbăteam într-o mare de emoţii contradictorii, dar m-am prins de singurul meu Sprijin.
Goana frustrantă şi descurajantă după un nou loc de muncă a început din nou. În Florida nu s-a deschis nicio uşă pentru mine şi Zeii. Doar aluzii, speranţe şi incertitudini. În cele din urmă, s-a ivit o slujbă în California. M-am mutat din nou acolo, fără să ştiu dacă aceasta era doar o soluţie temporară din partea lui Dumnezeu. Nu aveam de unde să ştim că vom fi despărţiţi mai bine de un an, cu oportunităţi de lucru din ce în ce mai puţine. Îmi plăcea slujba de capelan, dar am plâns mult din cauza despărţirii de lungă durată şi a incertitudinii din vieţile noastre. Când i s-au închis toate uşile, Zeii ne-a mutat lucrurile pe coasta de vest. Cu toate problemele pe care le-am avut din cauza deselor mutări din ultimii treizeci de ani, eram recunoscători pentru faptul că ne aflam din nou împreună.
Privând înapoi, ne-am dat seama că Dumnezeu a fost Eroul nostru în vremuri grele. A fost întotdeauna lângă noi, arătându-ne că îi pasă. Da, au fost lacrimi, au fost momente de slăbiciune, dar Dumnezeu ne-a oferit momente de fericire în mijlocul încercărilor. Sunt încă incertitudini, dar ştim că Dumnezeu este la cârma lucrurilor. Credincioşia Lui este mare!
Heide Ford
