Domnul mi-a răspuns şi a zis: „Scrie prorocia şi sap-o pe table, ca să se poată citi uşor!… Dacă zăboveşte, aşteapt-o, căci va veni şi se va împlini negreşit.” – Habacuc 2:2,3
Ce poate face un profesor fără voce?
„Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu.” (Psalmii 46:10). Asta am învăţat în luna martie a anului 1995, când mi-am pierdut complet vocea timp de trei săptămâni. În luna ianuarie a aceluiaşi an am primit unul dintre cele mai preţioase cadouri. Era al treilea devoţional de femei pe care îl publicase biserica noastră – A Gift of Love. Am început să mă bucur de fiecare moment pe care îl petreceam dimineaţa citind din această carte, dar lăsasem deoparte jurnalul care-l însoţea.
Nu îmi stătea în fire să scriu într-un jurnal.
Pierderea vocii mi-a dat câteva momente de linişte cu Dumnezeu, lucru de care aveam nevoie. Cu câteva luni înainte cumpărasem o carte cu titlul Prayer Country [Ţinutul rugăciunii], scrisă de Dorothy Eaton Watts. Această carte, împreună cu jurnalul, aveau să-mi schimbe viaţa de rugăciune pentru totdeauna. Am citit fiecare călătorie a rugăciunii pe care autoarea o împărtăşeşte în acea carte minunată, dar cea mai mare binecuvântare am primit-o în urma experienţei jurnalului. Am reuşit de asemenea să încurajez multe femei să mi se alăture în această întreprindere. A fost una dintre cele mai puternice zone de creştere spirituală din departamentul Misiunea femeii. Ce bucurie a fost să auzim femeile care au ţinut aceste jurnale cum depun mărturie despre minunile rugăciunilor ascultate!
Astăzi, şaptesprezece ani mai târziu, am văzut cum Dumnezeu a intervenit în vieţile soţului, ale copiilor şi ale multor membri ai familiei sau ale prietenilor. Ii mulţumesc lui Dumnezeu pentru experienţa ziditoare de a-L vedea intervenind din nou şi din nou ca răspuns la rugăciune. Vă încurajez pe toţi cei care citiţi astăzi aceste cuvinte să începeţi un jurnal al credinţei, dacă nu aţi făcut-o deja.
Scrie în jurnal strigătele şi dorinţele inimii tale pentru copiii tăi şi pentru tine, ca mamă sau soră. Scrie-ţi gândurile, temerile, speranţele, visurile, îngrijorările şi cererile pe care I le-ai făcut lui Dumnezeu. Apoi aşteaptă să-L vezi pe Dumnezeu la lucru.
Aşa cum ne sfătuieşte şi profetul, în Habacuc 2:2,3, dacă răspunsul la rugăciunea ta pare să întârzie, aşteaptă. Este pe drum. Va veni exact la timp.
Claudette Garbutt-Harding
