Cel ce şedea pe scaunul de domnie a zis: „lată, Eu fac toate lucrurile noi” – Apocalipsa 21:5
Eram la grădina zoologică şi mă uitam la un tigru care mă privea curios printre gratiile locului în care era închis. După un timp, s-a ridicat, a dat ocol curţii închise în care locuia şi apoi s-a întors să mă privească. Mă întrebam cum era când Dumnezeu a creat toate animalele, iar ele erau blânde şi libere. Dacă ne gândim la situaţia critică în care se află creaturile lui Dumnezeu din lumea aceasta, ce speranţă de supravieţuire au multe dintre ele? Sunt braconieri care vânează colţi, coarne, dinţi, blană, pene şi piei. Habitatele sunt distruse prin despădurire, prin contaminarea aerului sau prin poluarea apei. Creaturile terestre şi acvatice sunt pe cale de dispariţie, iar multe sunt traumatizate de climatul în schimbare. Rezervaţiile şi grădinile zoologice cu programe de înmulţire muncesc din greu, făcând eforturi serioase de a salva unele dintre aceste specii exotice.
Prin comparaţie, cât de diferită este rasa umană? Nu prea mult, dacă ne gândim la condiţia lumii noastre. Oamenii omoară alţi oameni cu milioanele. Foametea este peste tot. Cutremurele, cicloanele, inundaţiile, incendiile, infracţiunile şi multe altele distrug vieţile oamenilor în fiecare zi. „Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie, împotriva altei împărăţii şi, pe alocurea, vor fi cutremure de pământ, foamete şi ciume” (Matei 24:7). Satana a distrus această planetă, dar se apropie rapid momentul când Dumnezeu va alunga tot răul. „Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea” (2 Petru 3:13). Doar Mântuitorul ne poate salva.
Sunt atât de bucuroasă că Dumnezeu, în marea Sa iubire, încă ne oferă suficiente lucruri în care să putem vedea frumuseţea din lucrarea Sa. El este Designerul, iar natura este opera Lui de artă. Să ne gândim la varietatea de tipuri, culori şi forme ale florilor, păsărilor şi fluturilor şi la munţii şi văile care îţi taie respiraţia. Dacă ne odihnim puţin în aceste sanctuare, suntem plini de pace şi de bucurie.
ÎI laud pe Dumnezeu pentru frumuseţea pe care o văd acum, dar aştept cu nerăbdare să văd pământul nou. „Căci iată, Eu fac ceruri noi şi un pământ nou; aşa că nimeni nu-şi va mai aduce aminte de lucrurile trecute şi nimănui nu-i vor mai veni în minte. Lupul şi mielul vor paşte împreună, leul va mânca paie cu boul… Niciun rău, nicio vătămare nu se va face pe tot muntele Meu cel sfânt.” (Isaia 65:17,25)
Lyn Welk-Sandy
