Dar treimea aceasta din urmă o voi pune în foc şi o voi curaţi cum se curăţeşte argintul, o voi lămuri cum se lămureşte aurul. Ei vor chema Numele Meu şi îi voi asculta; Eu voi zice: „Acesta este poporul Meu!” Şi ei vor zice: „Domnul este Dumnezeul meu!” – Zaharia 13:9
Ieri, când mă întorceam de la serviciu, am observat, în timp ce conduceam, pe ambele părţi ale şoselei, nişte cadre de metal înfăşurate în material portocaliu, aşezate din douăzeci în douăzeci de metri. Cum era un cartier rezidenţial, abia puteam vedea, printre găurile din acel material, curţile oamenilor pline de flori frumoase. Fuseseră săpate găuri în trotuare şi se făcuseră mormane de pământ.
Ce se întâmplă? mă întrebam, dorindu-mi ca materialul acela portocaliu să dispară. Fiul meu m-a informat imediat că erau puse cabluri pentru internet de mare viteză. De când ne-am mutat înapoi în casa în care stăteam acum, familia mea era uneori supărată din cauza semnalului slab la internet şi a legăturilor telefonice şi speram ca lucrurile să se îmbunătăţească. Acum chiar asta se întâmpla. Deşi mă bucuram că se lucra la acest lucru, nu eram dispusă să suport mizeria pe care muncitorii o făceau pe drumul meu spre casă. Voiam ca lucrurile să fie intacte, dar şi să fie instalate cablurile – două dorinţe opuse imposibile. Trebuia să suport mizeria dacă voiam legături de internet şi telefonie mai bune. Tranziţia era un lucru ce presupunea deranj, dar era necesar.
Dintr-odată, mi-am dat seama că aveam aceleaşi dorinţe conflictuale şi în ceea ce privea relaţia mea cu Isus. Mă mulţumeam cu felul în care stăteau lucrurile, deşi ştiam că era nevoie de îmbunătăţiri. Cu toate că voiam să fiu „reparată”, nu sunt sigură că îmi doream şi „mizeria” pe care procesul acesta avea s-o aducă în viaţa mea. Voiam o transformare magică, fără ca noroiul urât să fie scos la iveală şi aruncat. Acest lucru ar fi fost dureros, ruşinos şi mi-ar fi distrus imaginea de sine.
Ştiam totuşi că acele cabluri nu puteau fi băgate în pământ fără ca mai întâi pământul să fie îndepărtat pentru a le face loc. Acelaşi lucru era valabil şi în viaţa mea spirituală. Dacă nu-I permiteam lui Dumnezeu ca mai întâi să rezolve dezordinea din viaţa mea, El nu putea curăţa receptorii, astfel încât să-L aud pe Duhul Sfânt vorbindu-mi mai clar şi să am o comunicare mai bună cu El.
Şantierul din cartierul nostru s-a încheiat în câteva zile. Drumul nu mai este murdar şi urât. Şi îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru aplicaţia spirituală pe care mi-a oferit-o prin intermediul acelui şantier.
Grace Paulson
