Domnul este Păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic. – Psalmii 23:1
Ne îngrijorăm foarte mult. În fiecare zi descoperim un motiv nou de a fi îngrijoraţi, fie că este vorba de un motiv neînsemnat sau de unul important. Necunoscutul ne intimidează, aşadar ne îngrijorăm cu privire la multe lucruri. Eu, cel puţin, aşa fac.
Deşi cu toţii avem îngrijorări legitime, Dumnezeu ne spune că nu trebuie să ne îngrijorăm.
Ce pace am avea dacă ne-am aminti în fiecare zi de acest lucru şi dacă l-am crede! Dar cum să renunţăm la îngrijorările noastre? Este atât de greu să I le lăsăm lui Dumnezeu. Insă El este adevăratul nostru Păstor. Ştie pe ce cale suntem şi mai ştie şi drumul pe care este cel mai bine să mergem. Lui îi pasă în mod sincer de fiecare dintre noi într-un mod special. Dumnezeu este de partea noastră! Ce bucurie! El ne îndeamnă în Matei 6:25: „De aceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea?” El ne arată grija pe care o are faţă de păsări şi ne asigură că se va îngriji şi de nevoile noastre. „Nu vă îngrijoraţi dar de ziua de mâine”, spune El, „căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi” (versetul 34).
Ce promisiune! Ce dar! Când ne aţintim privirea spre Dumnezeu, ne concentrăm asupra Celui care este deasupra oricărei furtuni pe care viaţa ar putea-o aduce, şi găsim pace – pacea lui Dumnezeu. Nu ne va lăsa pradă propriilor eforturi. Dacă ne încredem în El din toată inima şi dacă-I oferim Lui fiecare zi, El ne va purta pe braţe. În fond, Dumnezeu nu ne-ar invita să fim parte a planului Său perfect dacă nu ne-ar echipa. Poate că nu vom avea tot ce ne dorim din abundenţă, dar vom avea întotdeauna tot ce ne va trebui.
Îngrijorarea ne face să uităm cine este la cârma lucrurilor. Când mă concentrez asupra mea, mă îngrijorez şi devin neliniştită. În timp, pun planul meu înaintea planului lui Dumnezeu pentru mine. Sunt mai preocupată de propria persoană decât să-I fiu plăcută Lui. Mă pot trezi chiar că mă îndoiesc de judecata lui Dumnezeu. Este o capcană periculoasă. În plus, Dumnezeu ne-a dat de bunăvoie talanţi. Dacă ne preocupăm de talanţii altora, îi neglijăm pe ai noştri. Dar dacă ne preocupăm de ai noştri, putem să-i inspirăm şi pe ceilalţi.
Suntem invitaţi să lăsăm toate îngrijorările şi să le punem asupra lui Isus. Atunci îl putem sluji mai liberi şi putem trăi pentru El. Ce binecuvântare! Nu ai vrea să faci şi tu această alegere astăzi?
Taylor Bajic
