Tot aşa şi faptele bune sunt cunoscute; şi cele ce nu sunt cunoscute nu pot să rămână ascunse. – 1 Timotei 5:25
Să mă ocup de hârţogărie este una dintre cele mai puţin plăcute treburi pe care le am de făcut la serviciu. Aşadar, când nu mai puteam amâna acest lucru, îmi promiteam că voi lucra până voi termina şi că nu voi permite ca nimic să mă oprească de la această sarcină neplăcută. Abia când începeam să văd ceva rezultate, mi-a intrat o geană în ochi. Nu prea mă gândesc la genele mele şi, când o fac, le văd ca un tot. Insă nu a fost nevoie decât de o geană pentru a mă opri din ce făceam. Atunci mi-am dat seama că a fi mic nu înseamnă neapărat a fi neimportant. Lucrurile mici au asupra vieţii un impact mai mare decât ne dăm seama.
Eva a luat o singură muşcătură din fructul interzis şi a schimbat lumea pentru totdeauna. O pietricică din praştia lui David a ucis un uriaş pe care nimeni nu-l putea învinge. Esau a mâncat o farfurie de ciorbă de linte şi şi-a pierdut dreptul de întâi născut. Un băieţel i-a dat lui Isus prânzul său, iar Domnul l-a folosit pentru a hrăni mai bine de cinci mii de oameni.
Dumnezeu ne oferă puterea de a schimba vieţi prin ceea ce facem sau spunem, chiar si în mică măsură.
Acest privilegiu aduce după sine o responsabilitate.
Mulţi dintre noi ne amintim cel puţin o ocazie sau două în care cineva ne-a spus un cuvânt amabil, când am citit un verset din Biblie, am auzit o predică sau am primit un compliment care ne-a făcut să ne simţim bine şi care ne-a schimbat perspectiva, dintr-una sumbră într-una mai bună.
Chiar şi atunci când aparent avem puţin de oferit, ne putem uni darurile sau talentele cu ale altora, pentru a schimba ceva în bine.
Cu ani în urmă, când cineva din familia bisericii trecea prin probleme financiare, unii membri îl ajutau plătindu-i o factură, cumpărându-i medicamente, oferindu-i bani de benzină sau făcând alte fapte bune. Uneori, asta însemna un sacrificiu destul de mare din partea unei singure persoane. Apoi cineva a sugerat ca fiecare familie să contribuie cu un dolar pe lună, urmând ca acele contribuţii să meargă într-un fond care să ajute membrii bisericii în momente grele. L-am numit Fondul familiei bisericii. Deşi s-a schimbat cu timpul, diferite familii aducând fiecare câte puţin, încă mai ajută oamenii şi astăzi.
Dumnezeu va binecuvânta şi cel mai mic gest de bunătate, deoarece îl preamăreşte pe El.
Poate că El vrea ca noi să nu uităm că puţin nu înseamnă neapărat neimportant.
Marcia Mollenkopf
