Final în forță (I)

    De aceea mângâiaţi-vă şi întăriţi-vă unii pe alţii, cum şi faceţi în adevăr! – 1 Tesaloniceni 5:11

    Cursa anuală care are loc la o tabără creştină începe să devină o tradiţie de familie. În fiecare an alerg alături de cumnata mea, Melissa, fiica ei, Kaleigh, şi verişoara mea, Pam. Nu este singura cursă de cinci kilometri în care alergăm toate patru, dar este cea mai rece dintre toate, pentru că are loc la final de noiembrie. Anul acesta erau şi câţiva centimetri de zăpadă. Cursa are şi dealuri pe alocuri. Unele dintre acele zone devin rapid noroioase, deoarece sute de oameni aleargă pe acolo în dorinţa lor de a termina cursa.

    Nu alergam pentru a obţine un timp bun. Scopul meu era să trec împreună cu Melissa linia de sosire. Ea vrea să alerge şi vrea un final în forţă. Dar împărţindu-se între serviciu, copii şi şcoală, nu-i mai rămânea prea mult timp de antrenament. Aşa că m-am hotărât să o încurajez şi să n-o las să renunţe. În timp ce Kaleigh şi Pam alergau cu mult în faţa noastră, eu şi Melissa ne îndreptam încet spre ţintă.

    Mai erau alte câteva femei care alergau pe lângă noi. Uneori, ele ne-o luau înainte. Alteori le întreceam noi. Încercam să le încurajez pe fiecare dintre ele. Am remarcat-o pe una dintre femei. Când încetineam pentru a-i permite Meliseei să-şi tragă răsuflarea, ea ne depăşea. Odată ajunsă înaintea noastră, avea nevoie să încetinească şi să-şi tragă răsuflarea. Atunci o depăşeam noi. Când am ajuns la ultimul kilometru, alergam cot la cot cu ea. Am vorbit cu ea şi am aflat că numele ei era Serena şi că aceasta era prima ei cursă de cinci kilometri. Prietenele o încurajaseră să participe, dar o luaseră înainte şi o lăsaseră în urmă. Era o tânără cu doi copii mici acasă şi se chinuia să termine. Am încurajat-o să treacă linia de sosire cu noi. Mai aveam de urcat un deal, apoi ne apropiam de un final în forţă – o coborâre de aproximativ două sute de metri. O altă femeie, Diana, s-a alăturat grupului nostru, iar eu am încurajat-o să ţină pasul cu noi şi să termine în forţă.

    Pam şi Kaleigh ne aşteptau, iar noi ne-am început urcarea pe ultimul deal. Ele terminaseră şi se întorceau să ne însoţească pe noi la linia de finiş. Împreună, toate şase, am urcat ultimul deal şi ne-am început coborârea. Le-am încurajat pe toate să alerge şi să termine în forţă. „De aici nu o putem lua decât la vale!”

    Astăzi, trage cel puţin o persoană care se luptă în cursa vieţii în cercul tău de susţinere.

    Tamyra Horst

    Final în forță (I) - 2018. Pam şi Kaleigh terminaseră cursa şi se întorceau să ne însoţească pe noi la linia de finiş. Împreună, toate şase, am urcat ultimul deal şi ne-am început coborârea. Le-am încurajat pe toate să alerge şi să termine în forţă. „De aici nu o putem lua decât la vale!” Astăzi, trage cel puţin o persoană care se luptă în cursa vieţii în cercul tău de susţinere.
    Carolyn Sutton
    O, dacă am înţelege pe deplin măsura dragostei Sale pentru noi! Imediat ce vom încerca să o descoperim, o vom vedea peste tot. Carolyn Rathbun Sutton, alături de alte femei povestesc despre călătoria lor spirituală în cartea „Eu te iubesc și mai mult” - apărută la Editura Viață și Sănătate.

    Din aceeași categorie

    Atunci când dezastrul lovește

    Este remarcabil și faptul că nu am auzit niciodată atâtea persoane care să recunoască public bunătatea lui Dumnezeu, în ciuda situației lor teribile; sunt sigură că El a fost plăcut impresionat de aceasta!

    Dumnezeu încă răspunde rugăciunilor unei mame

    Dumnezeu este mereu la cârmă. El ne răspunde la rugăciuni, urmărindu-i cu privirea pe copiii Lui, binecuvântând chiar și o mamă singură căreia i-a fost încredințată o mare răspundere, care poate fi împlinită doar cu Domnul alături.

    Călăuzirea lui Dumnezeu

    El ne vede și ne aude. Atunci când suntem pierduți, fie în mod fizic, fie spiritual, tot ceea ce trebuie să facem este să cerem călăuzire. El este ajutorul, Protectorul și Refugiul nostru. Dumnezeu este atât de bun!

    Voi cinsti pe cine Mă cinstește

    Îi mulțumesc Tatălui ceresc pentru răspunsul Lui rapid. Adesea, când plănuiesc programa pentru studenții mei, cer călăuzire de sus, iar El îmi răspunde prin idei excelente, care nu numai că îmbogățesc cunoștințele studenților, dar îmi și furnizează ocazii pentru a împărtăși bunătatea Sa.

    Publicate astăzi

    Patru stele ale generalului

    Erau câteva lucruri pe care ucenicii le-au pierdut din vedere. Din moment ce El, Învățătorul, Își punea viața în mâinile Tatălui ceresc dimineața când Se ruga, încă înaintea apariției zorilor, avea totală încredere în ocrotirea divină. Iar al doilea lucru era acela că, dacă ajungea într-o situație complicată, El știa că poate să ceară ajutor chiar și împotriva furiei naturii. Când te încredințezi lui Dumnezeu, El poate să te scape.

    Atunci când dezastrul lovește

    Este remarcabil și faptul că nu am auzit niciodată atâtea persoane care să recunoască public bunătatea lui Dumnezeu, în ciuda situației lor teribile; sunt sigură că El a fost plăcut impresionat de aceasta!

    Răbdarea şi perseverenţa

    Câteodată, când lucrurile merg prost, simţăminte de descurajare ne vin în minte şi ne fac să credem că nu merită să mai luptăm pentru nimic. Dar, uneori, momentele ca acestea sunt cele care ne dau ocazia să facem din viaţa noastră o sursă de inspiraţie pentru alţii.

    Aşa am văzut la tata!

    Este timpul să ne rugăm cu mult interes ca Dumnezeu să ne deschidă ochii pentru a putea croi cu picioarele noastre cele mai drepte cărări. PROVOCARE: Fii foarte atent la ce faci, ca să nu te simți vreodată cu musca pe căciulă tocmai atunci când ar trebui să-i avertizezi sau să-i mustri pe cei care vin pe urmele tale!

    Őrizzük meg az isteni világosságot!

    „Kérlek azért titeket, atyámfiai, az Istennek irgalmasságára, hogy szánjátok oda a ti testeiteket élő, szent...