Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos. – Filipeni 3:20
Dintotdeauna am fost recunoscătoare că m-am căsătorit într-o familie bună şi iubitoare din Sud. O admiram pe soacra mea, care făcea cei mai buni biscuiţi. Fiecare biscuit tindea spre perfecţiune. Eu şi soţul meu abia aşteptam să mergem acasă să savurăm biscuiţii mari şi pufoşi, serviţi cu sos. La scurt timp după ce ne-am mutat în primul nostru apartament, m-am hotărât să îi fac soţului meu nişte biscuiţi care să fie la fel de buni ca ai mamei lui. I-am frământat până am fost sigură că sunt perfecţi. Nerăbdătoare, m-am îndreptat spre masă cu tava de biscuiţi, când, unul din ei a căzut pe jos. M-am scuzat în mod repetat, văzând cum soţul meu se uită la biscuiţii rupţi de pe jos. Dar el a zis amabil: „Dottie, tot ce iese din cuptorul tău e întotdeauna foarte bun!”
După 56 de ani, soţul meu continuă să fie bun şi generos când vine vorba de eşecurile mele gospodăreşti. De-a lungul anilor, m-am tot întrebat de ce biscuiţii soacrei mele erau atât de fini şi delicioşi, absolut perfecţi de fiecare dată. Biscuiţilor în sine li se datora perfecţiunea şi existenţa lor pe masa ei? Biscuiţii nu erau responsabili pentru existenţa, aspectul şi gustul delicios, pentru că fiecare dintre ei era făcut de cineva.
La fel este şi cu oamenii. Nu putem să ne asumăm niciun credit pentru existenţa noastră fizică sau forma noastră spirituală. Fiecare om trebuie să se lase în totalitate în seama Creatorului său, ca să îl formeze şi să îl modeleze individual. Doar El ştie cât de apăsată trebuie să fie atingerea Sa. Nu mă va frământa niciodată prea mult, ca să nu devin prea tare. El cunoaşte ingredientele exacte de care e nevoie să mă pregătească pentru slujirea Sa şi a altora. Şi tot El controlează căldura din cuptorul vieţii, astfel ca să îmi menţin o inimă bună pentru alţii.
Scriitoarea creştină Ellen G. White, preferata mea, spune: „Formarea caracterului este o lucrare de o viaţă.” Calea către Hristos, p. 17, în original. Parcurgând anii vieţii, predându-ne voinţei lui Dumnezeu, vom începe să experimentăm o schimbare în gusturile personale, vom găsi plăcere să ne gândim la lucruri nobile. În acelaşi timp, vom deveni o binecuvântare mai mare pentru alţii pe care îi întâlnim pe calea vieţii.
Dottie Barnett
