Domnul a zis lui Moise: „Scrie lucrul acesta în carte.” – Exodul 17:14
Pe mama mea o chema Marie Jansen şi a decedat la 5 aprilie 2015.
Îmi aduc aminte că ea ajuta foarte mult oamenii. Îmi aduc aminte că, prin anii I960, doi dintre verii mei au petrecut vara în familia noastră. Apoi părinţii mei au invitat o fată pe nume Pam să stea cu noi până ce situaţia din familia ei se mai îmbunătăţea. Aceste perioade au fost oarecum frustrante pentru mine şi pentru fratele meu, dar cred că am învăţat să fim mai puţin egoişti.
Îmi aduc aminte şi că mama stătea cu orele în bucătărie să facă pâine pentru campaniile de strângere de fonduri pentru şcoala locală. A slujit în biserică drept casieră vreme de 35 de ani.
La înmormântarea ei, mulţi oameni înrudiţi cu noi au avut multe de spus despre ea. În repetate rânduri, mama avusese o influenţă în viaţa oamenilor în foarte multe moduri pozitive. În orele de dinainte de înmormântarea ei, eu şi fratele meu am auzit pe mulţi spunându-ne că, atunci când mama le promitea că o să se roage pentru ei, aveau certitudinea că ea chiar se va ruga pentru ei.
În acest context, rândurile citite din jurnalul mamei în timpul ceremoniei de înmormântare au avut o semnificaţie şi mai profundă asupra celor care au avut ocazia să vadă puţin din ce era inima ei. Următorul extras din jurnal conţine idei scrise cu 28 de ani în urmă:
„Sunt doar un fir de praf, un mic, mic fir de praf din umanitate şi nu m-am gândit niciodată că voi avea vreun impact prin cuvinte sau fapte asupra semenilor mei. Dar cred că, atunci când privim în jur, cu toţii nu suntem decât acelaşi lucru (mici fire de praf). Uită-te la influenţa pe care toate aceste mici fire de praf o au asupra omenirii! Poate fire de praf de dragoste, de pace, de bucurie, răbdare şi dăruire. Mi-ar plăcea să cred că aceasta este ceea ce las omenirii. Fără îndoială că aş fi foarte tristă să ştiu că las ură şi urâţenie ca amintire prietenilor mei, cunoscuţilor şi familiei. Mi-ar plăcea să am un mic impact pozitiv asupra celor din jur. Micul meu praf de umanitate nu este decât atât, praf. Dar, vă rog, aduceţi-vă aminte de mine ca de un mic fir de praf al binelui şi al iubirii.” (Marie Jensen, 27 decembrie 1987) Chiar cred că mama a lăsat în această lume un pic mai multă dragoste, un pic mai multă pace şi un pic mai multă bucurie – prin vieţile celor atinşi cu drag de viaţa ei.
Astăzi, ce moştenire vei alege să le laşi celor din sfera ta de influenţă?
Karen Jensen White
