Dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba, care astăzi este pe câmp, iar mâine va fi aruncată în cuptor, cu cât mai mult vă va îmbrăca El pe voi, puţin credincioşilor! – Luca 12:29
Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule, şi cât de mare este numărul lor! Dacă le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip. Când mă trezesc, sunt tot cu Tine. – Psalmii 139:17,18
Meditând la lecţia cu ghindele şi binecuvântările divine din abundenţă, pentru un moment m-am temut că nu voi primi toate binecuvântările pe care Dumnezeu le are pentru mine. Dar El mai avea să-mi spună ceva.
Gândeşte-te la toate florile care au înflorit de la creaţie până acum în toate ţările lumii. Scopul meu principal pentru facerea florilor este să încânte simţurile oamenilor. Totuşi, în fiecare anotimp, înfloresc atâtea flori şi nu le vede nimeni.
Aşa e dragostea Mea! Am atât de multă să exprim, încât binecuvântările Mele sunt peste tot – pentru orice eventualitate.
Vezi tu, Eu mă gândesc la tine în fiecare clipă şi gândurile Mele doar cu privire la tine, una singură, sunt ca firele de nisip de la malul mării. Poţi număra câte fire de nisip sunt doar într-o găletuşă? Şi la fiecare fiinţă umană mă gândesc la fel de intens cum Mă gândesc la tine. Am mai multă dragoste decât poate concepe cineva vreodată. De aceea Eu pot fi Dumnezeu şi în acelaşi timp pot permite libertatea totală de alegere. Indiferent cum ai făcut uz de această putere, Eu tot pot să transform lucrurile într-o binecuvântare, dacă te predai Mie. Dar aş vrea să alegi calea Mea, pentru că Eu te iubesc şi vreau să fii fericită.
Într-un fel, cam asta e tot ce fac – visez la căi de a te face fericită. Nu am parte să văd decât o foarte mică măsură din visurile Mele împlinindu-se în dreptul tău sau al altora, dar nu vreau să te agiţi din cauza asta, fiindcă nu vei primi niciodată toate binecuvântările pe care le am! Aşa că linişteşte-te în iubirea Mea şi fii convinsă că Eu nu pot altfel decât să te binecuvântez, dacă Mă laşi. Doar mergi pe mâna Mea! Te iubesc! Cu o iubire veşnică te iubesc! a terminat Dumnezeu, şoptindu-mi la ureche.
Lumina semaforului s-a schimbat. Am urcat dealul împădurit şi soarele încă strălucea printre vârfurile copacilor, făcându-i să pară de foc. Strălucea şi inima mea de uimire cu privire la iubirea lui Dumnezeu.
Rachel Williams-Smith
