Tu îmi întinzi masa în faţa potrivnicilor mei. – Psalmii 23:5
Aromele puternice ale bucatelor pentru masa noastră specială se strecurau afară din bucătărie şi se îmbinau cu mirosul de brad proaspăt şi de foc din şemineu. Lumânări parfumate de merişor pâlpâiau prin casă, împletindu-şi mirosul cu cel de ceapă şi salvie, cidru, plăcintă de dovleac, prăjituri, chiftele şi aperitive, care alcătuiau masa festivă la care curând aveam să ne aşezăm împreună cu familia şi prietenii.
Şi acum partea mea preferată – aşezarea mesei mari din sufragerie, cu o combinaţie de elemente elegante şi amintiri frumoase de familie: o faţă de masă aurie de damasc, atât de lungă, încât aproape că atinge podeaua; şervete monogra-mate mari franţuzeşti; farfurii aurite cu tentă antică şi cupe de cristal de 99 de cenţi; un aranjament pentru centrul mesei cu lalele alb cu roz, câteva steaua-Crăciunului de culoare crem, ramuri verzi de pin şi ciorchini de piper; lumânări pâlpâind în suporturi aurite înalte, la ambele capete ale mesei – un cadou special primit de la mama. În timp ce introduc şervetele în inelele placate cu argint, gândurile mi se îndreaptă către textele biblice despre sărbători. Lui Dumnezeu îi plac sărbătorile. Prima minune făcută de Isus a fost la o nuntă. David îmi oferă o altă imagine preferată: „Tu îmi întinzi masa în faţa potrivnicilor mei” (Psalmii 23:5). Mă gândesc cum pregăteşte Dumnezeu o masă pentru mine, ştiind foarte bine ce consider eu frumos şi încântător pentru ochi. El şi cu mine ne aşezăm la o masă cu delicatese şi arome proaspete şi delicioase atât de bogate, complicate şi săţioase, încât abia mi le pot imagina.
Luăm masa în faţa duşmanilor mei. Duşmanii mei nu sunt oameni. Sunt gândurile care îmi fură pacea. Duşmanii sunt îngrijorările în privinţa situaţiilor nerezolvate, conflicte care încă se infiltrează în biserica mea, la serviciul meu sau în familia mea, munţi de facturi şi un cont în bancă infim, o boală încă nevindecată. Insă Dumnezeu coboară fix în mijlocul acestor situaţii nerezolvate, dificile şi neplăcute şi mă invită să stau jos şi să mă relaxez în grija Sa. Îmi cunoaşte felul agitat de a fi; ştie că eu vreau să cunosc finalul şi planurile de acţiune, ca să pot considera că am dreptul să mă relaxez puţin. Dar El vrea să învăţ că mă pot relaxa chiar şi fără să văd deznodământul. El vrea să stau la frumoasa Sa masă de binecuvântări şi să II văd mai degrabă pe El. El mă invită să găsesc putere proaspătă în desfătarea liniştită în grija Sa prezentă, în speranţa plină de încredere că toate incertitudinile mele actuale vor avea rezolvări viitoare care să îl onoreze pe acelaşi Dumnezeu care îmi pregăteşte o masă astăzi.
Kelly Mowrer
