Se poate lua prada celui puternic? Şi poate să scape cel prins din prinsoare? Da, zice Domnul, prada celui puternic îi va fi luată şi cel prins de asupritor va scăpa, căci Eu voi lupta împotriva vrăjmaşilor tăi şi voi scăpa pe fiii tăi. – Isaia 49:24,25
Abia apusese soarele în acea seară de vineri şi, nerăbdătoare, i-am pus pe cei patru copii ai mei la somn. Inima mea era împovărată. Prea împovărată pentru a mă bucura de gălăgia şi de activitatea lor pentru încă o clipă!
După ce s-a lăsat liniştea peste casă, m-am aruncat pe canapea şi am izbucnit în plâns. Soţul meu era plecat într-o călătorie de şapte săptămâni şi îngrijirea copiilor fără ajutorul lui şi-a spus cuvântul. La sfârşitul celei de-a şasea săptămâni s-a lăsat descurajarea asupra mea, asemenea unei pături grele. Nu puteam vedea altceva decât greşelile copiilor mei – luptele, plânsetele, cum se ciondăneau şi nu ascultau imediat — erau foarte neastâmpăraţi! Acum, cu lacrimi pe obraji, L-am implorat pe Dumnezeu să îmi vorbească.
Uită-Te la copiii mei, Doamne! Niciodată nu vor merge la cer aşa! Sunt fără speranţă! La fel sunt şi eu! Uită-Te la mine! Am eşuat ca mamă şi nu mă pot salva nici măcar pe mine, cu atât mai puţin pe copiii mei!
Am strâns tare Biblia în braţe. Trebuie să îmi vorbeşti! Te rog, vorbeşte-mi! Cu toţii suntem lipsiţi de speranţă şi am nevoie să Iţi aud vocea!
Am deschis Biblia căutând… nici eu nu ştiu ce. Dar de îndată ochii mei s-au oprit asupra următoarelor cuvinte: „Se poate lua prada celui puternic? Şi poate să scape cel prins din prinsoare? Da, zice Domnul, prada celui puternic îi va fi luată şi cel prins de asupritor va scăpa, căci Eu voi lupta împotriva vrăjmaşilor tăi şi voi scăpa pe fiii tăi” (Isaia 49:24,25).
Îţi voi scăpa copiii. Chiar cuvintele pe care inima mea tânjea să le audă! Răspunsul la cea mai grea povară a inimii mele! M-a cuprins pacea. El îmi va scăpa copiii! A făgăduit! Este responsabilitatea Lui, nu a mea. Niciodată nu a fost a mea. Desigur, eu nu îmi pot scăpa copiii, nici măcar pe mine. Cu toţii depindem total de El, şi El a făgăduit să ne scape!
Inima mea s-a umplut de bucurie şi acum îmi doream să strig, să râd şi să cânt! Dumnezeu îmi vorbise! El auzise strigătele mele! El îmi răspunsese! El cunoştea neliniştea inimii mele! El m-a ascultat şi mi-a răspuns! El mă iubeşte cu adevărat. Putem să îi încredinţăm Lui copiii noştri.
Patsy Arrabito
