Mă duce la ape de odihnă. – Psalmii 23:2
Eram nerăbdătoare să mă alătur soţului meu, care slujea ca misionar în Liberia. Dar persoanele cu care el vorbise să călătorim împreună au plecat fără să mă anunţe. Aşteptând ca Domnul să găsească o rezolvare, am visat că zburam undeva unde erau plantaţii cu arbori de cauciuc. De asemenea, am visat că am născut un fiu într-o ţară cu multe flori. La lucru mi se ceruse să călătoresc împreună cu alte femei pentru a le pregăti hrana soldaţilor. Am simţit îndemnul să nu accept. Aşa că am refuzat. Ajunsă acasă în acea după-amiază, parcă o voce îmi spunea: „Mergi şi pregăteşte apă.” Am mers. Din nou acelaşi glas mi-a spus: „Aşază-te în pat.” M-am aşezat şi după aproape o oră, am auzit: „Mergi şi fă baie.” Ducând găleata cu apă înspre baie, am văzut un bărbat pe hol cu un bagaj. Spre surprinderea mea, era soţul meu, care venise din Liberia să mă ia şi pe mine pentru a mă alătura lui în misiune.
„Mijlocul de transport care m-a lăsat în faţa casei a dispărut după ce am luat bagajul”, mi-a spus el. „Am călătorit peste 600 de kilometri fără oprire.” Tatăl meu nu era foarte sigur de plecarea noastră, totuşi a spus că se va ruga pentru siguranţa noastră. Ne-am îmbarcat pe un vas care mergea înspre acelaşi port de unde soţul meu luase acel mijloc de transport misterios.
Fiind pe mare, un vas de război inamic ne-a zărit. Apoi, dintr-odată, valurile au împiedicat vasul mai mare să preia controlul asupra noastră. Micul nostru vas a scăpat şi a reuşit să ajungă cu bine în ultimul port, în Biafra. Pasagerii de pe vasul care a ajuns după noi ne-au spus că vasul de război de care trecuserăm noi i-a prins pe ei. Datorită numărului mare de străini de la bordul vasului mai mic, echipajul de pe vasul mai mare i-a cruţat pe toţi cei de pe vas. La oprirea în port, soldaţii care ne-au percheziţionat bagajele ne-au dat voie să mergem mai departe. Din nou, acest lucru a fost posibil prin harul lui Dumnezeu, căci în doar două ore, aceeaşi navă de război a ajuns în exact acelaşi port!
Am reuşit să mergem cu un avion până în Douala, Cameroon. Apoi, ajunşi în aeroportul Robertsfield, din Liberia, am văzut plantaţii de arbore de cauciuc care arătau exact ca în visul meu: în mai puţin de un an am călătorit în Statele Unite ale Americii. Mi-au plăcut foarte mult florile frumoase de acolo şi în acel loc s-a născut fiul meu. Dumnezeu este credincios.
Şi tu ai un munte în viaţa ta? Adu-ţi aminte că Dumnezeu poate să îl dea la o parte.
Margaret Obiocha
