Căci Domnul Dumnezeu este un soare şi un scut. Domnul dă îndurare şi slavă şi nu lipseşte de niciun bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană. – Psalmii 84:11
Dimineaţa, din nou şi din nou, timp de mai multe luni, stăteam şi mă întrebam dacă am luat decizia bună. Cu un an înainte, când am terminat doctoratul, am ales să nu merg pe drumul obişnuit pentru cineva cu o diplomă ca a mea. În schimb, lucram ca voluntară într-un proiect misionar. Deşi munca nu era grea, decizia de a lucra acolo a fost grea. Nu foloseam la maximum cunoştinţele sau darurile mele şi nici nu făceam ceea ce îmi plăcea. Într-adevăr, faptul că ajutam mult la planificarea şi pregătirea documentelor strategice avea legătură cu studiile mele, totuşi aveam un simţământ general de nemulţumire.
Mai mult, a trebuit să fac multe modificări la nivelul meu de confort fizic. Eram sigură că urmau să fie şi mai multe schimbări de făcut, ceea ce m-a determinat să mă îndoiesc de decizia luată. Mă linişteam zilnic cu un gând: Nu este vorba despre mine, ci despre El. Deşi acel gând m-a ajutat să trec peste unele zile, acesta nu umplea golul când mă confruntam cu situaţii care îmi creau disconfort. Plăcerile simple şi luxul de altădată erau acum o amintire. Cercurile sociale simple de care odată mă bucuram erau acum inexistente. Nu mai aveam ocazia să îmi fac prieteni. Viata mea părea să fie caracterizată de ceea ce făceam şi, în afară de asta, în mare parte, mă simţeam goală.
Într-o dimineaţă de neuitat m-am trezit la ora cinci, asa cum obisnuiam în ultimele săptămâni. Am vrut să merg la sala de sport să fac exerciţii şi îmi doream să pot vorbi cu cineva şi să fac ceva în afara rutinei. În timpul devoţionalului îmi curgeau lacrimile deoarece simţeam că nu am niciun scop. Când mi-am plecat capul pentru rugăciune, lacrimile au căzut pe canapea. Când am deschis gura să mă rog, cuvintele care le-am rostit m-au şocat. Ele nu reflectau gândurile pe care le nutream: „Mulţumesc, Doamne, pentru binecuvântările din viaţa mea.” Momentul a fost ireal. I-am mulţumit Domnului că timp de aproape zece ani, de când am fost la universitate, mi-am făcut obiceiul de a-I mulţumi când lucrurile nu mergeau bine. Acum cuvintele apostolului Pavel curgeau natural: „Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi” (1 Tesaloniceni 5:18).
Astăzi, mulţumeşte Domnului pentru binecuvântările tale, chiar şi pentru lucrurile care par că merg împotriva ta. Căci până la urmă El are în vedere ce este mai bun pentru tine!
Nadine A. Joseph
