Răscumpărare și pace din haos

    Atunci lumina ta va răsări ca zorile şi vindecarea ta va încolţi repede. – Isaia 58:8

    Recent am urmărit un video filmat la închisoarea femeilor, prezentând viaţa de zi cu zi a femeilor care au comis crime şi au fost închise – unele pe viaţă – ca pedeapsă pentru faptele lor. Filmul descria singurătatea, disperarea şi deznădejdea traiului lor. Multe au simţit că Dumnezeu le-a abandonat. Filmul prezenta în detaliu anii lor de formare în încercarea de a afla cum au ajuns în închisoare.
    Consilierii creştini profesionişti s-au oferit voluntari să lucreze cu prizonierele. Pentru începerea procesului de vindecare, consilierii le-au cerut prizonierelor să scrie despre trecutul lor, despre legăturile lor familiale şi cum au ajuns în acest punct in viaţa lor. Apoi şi-au împărtăşit poveştile lor cu lacrimi. În acest proces, femeile au experimentat curând risipirea haosului lor interior.

    Treptat, ele au descoperit că mintea umană, cu amintirile negative blocate înăuntru, poate deveni cea mai rea închisoare dintre toate. Faptul că au scris despre amintirile lor negative din trecut a fost cheia pentru eliberarea minţii deţinutelor. Faptul că şi-au împărtăşit poveştile le-a adus uşurare, simţindu-se eliberate de întâmplările negative din trecutul lor. Astfel, ele au învăţat că, dacă permit amintirilor negative să le controleze, acestea le vor încătuşa. Aceste amintiri contribuiau negativ la vindecarea lor. Regretele, vina şi dacă-urile lor ar fi pretins toată atenţia şi chiar sufletele lor. În procesul de scriere şi de împărtăşire, deţinutele au realizat curând faptul că puteau să aleagă să îşi petreacă sau nu restul zilelor privind înapoi, lamen-tându-se şi întrebând de ce.

    Consilierii creştini le-au ajutat pe aceste femei distruse să evalueze ce le-a mai rămas. Ei le-au ajutat să meargă înainte concentrându-se pe punctele forte nou-descoperite şi pe darurile latente scoase la suprafaţă. Ca rezultat, femeile au ajuns să creadă că erau puternice şi că aveau valoare. Şi-au dat seama că Dumnezeu chiar le iubea, dorea să le ierte şi să le susţină. Apoi au avut parte de educaţie şi instruire în închisoare, oferindu-li-se şansa de a avea responsabilităţi în închisoare. Deşi încă erau închise, vieţile lor au fost schimbate în bine, iar procesul de vindecare a început.

    Ce amintiri din trecutul tău îi poţi împărtăşi lui Dumnezeu pentru a avea parte de vindecare?


    Peggy Miles Snow

    Răscumpărare și pace din haos - 2019. Femeile din închisoare și-au dat seama că Dumnezeu chiar le iubea, dorea să le ierte şi să le susţină. Apoi au avut parte de educaţie şi instruire în închisoare, oferindu-li-se şansa de a avea responsabilităţi în închisoare. Deşi încă erau închise, vieţile lor au fost schimbate în bine, iar procesul de vindecare a început.
    Carolyn Sutton
    Știai că Dumnezeu se bucură când privește la tine? Știai că doar când se gândește la tine Îi tresaltă inima în cântare? Cartea „Note de bucurie”, apărută la Editura Viață și Sănătate, este plină de povestiri care amintesc de frumoasă legătură dintre Tata și tine, fiica Lui prețioasă. Cuvântul lui Dumnezeu ne promite că, prin Fiul Său, ne garantează siguranța. Viitorul nostru este sigur.

    Din aceeași categorie

    Dă-te la o parte!

    Am învățat că la vârsta ei eu îi pot fi doar prietenă, în niciun caz și conștiință. Dar cel mai mult am învățat să mă rog cu insistență și să mă dau la o parte din drum pentru ca Domnul să lucreze.

    Deschide-mi inima!

    Doamne, fie ca dragostea Ta necondiționată să crească în inima mea și să mă determine la acțiune!

    Stând neclintiți

    Pavel ne încurajează să ne rugăm prin Duhul Sfânt în toate ocaziile. Indiferent ce întâmpinăm, putem mereu să stăm neclintiți și să ne rugăm ca Dumnezeu să-Și arate puterea Sa maiestuoasă.

    Frumusețile lumii noastre

    O, Doamne, înainte să pășesc mai departe în această zi, ochii mei să fie deschiși la eterna Ta glorie și inima mea să fie purificată în dragostea Ta veșnică! Acest tărâm străin este mantaua mea, dar Tu ești Făcătorul și Adăpostul sufletului meu rătăcitor.

    Publicate astăzi

    Porunca a cincea

    Nici măcar părinții nu sunt veșnici, vor pleca la odihna lor mai devreme sau mai târziu. Dacă ar fi mult să considerăm că le datorăm viața, le datorăm măcar grija și preocuparea pe care ni le-au oferit, atât cât s-au priceput ei, în pruncia noastră. Acum, cât încă este posibil, avem șansa să le ascultăm sfaturile sau rugămințile; acum putem să le aducem simple mulțumiri și să-i convingem că suntem bine, că ne gândim la ei și că sunt valoroși în ochii noștri. Cel mai important lucru pentru un părinte este acela de a-și ști copilul fericit.

    Dă-te la o parte!

    Am învățat că la vârsta ei eu îi pot fi doar prietenă, în niciun caz și conștiință. Dar cel mai mult am învățat să mă rog cu insistență și să mă dau la o parte din drum pentru ca Domnul să lucreze.

    În luptă, dar nu disperaţi

    Gândeşte-te la cunoscuta zicală: „Când Dumnezeu închide uşa, tot El deschide o fereastră”, care exprimă într-un mod informal gândul principal de astăzi. Dumnezeu mi ne lasă niciodată să ajungem la limită. Doar aşteaptă-L în credinţă pe Iahve şi îţi vei redobândi speranţa.

    Slujind continuu

    PROVOCARE: Gândește-te cum i-ai putea implica în slujire pe copiii tăi sau pe copiii din biserica ta! Fă un plan ca, în locul în care ești, micuțul Samuel să poată sluji împreună cu tine!

    Sátán mesteri csalásai

    „A titkok az Úréi, a mi Istenünkéi; a kinyilatkoztatott dolgok pedig a mieink és a...