Lasă găleata jos și fugi

    Şi noi dar, fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne si să alerqăm cu stăruinţă în alerqarea care ne stă înainte. – Evrei 12:1

    Să o numim Rose, pentru că ea într-adevăr semăna cu un trandafir ofilit. Era noapte când Rose îşi croia drum către bazinul din afara oraşului ca să aducă apă. Şi-a umplut în grabă găleata cu apă şi, când era aproape să plece, o voce de bărbat a spus: „Dă-mi puţină apă să beau.” A rămas blocată imediat ce şi-a dat seama că omul care îi vorbea era un inamic al poporului ei.
    Surprinsă a spus: „Tu nu eşti prietenul meu; de ce îmi ceri apă?”

    El a răspuns: „Dacă ai fi ştiut cine este acela care îţi cere apă, ai fi răspuns favorabil, iar Eu în schimb ti-as fi dat orice îti doreşte inima.” Rose era uimită de cuvintele străinului, pentru că intenţiile lui păreau oarecum nobile în comparaţie cu ceilalţi bărbaţi pe care îi cunoscuse.

    Speranţa începea să crească în ea în timp ce conversaţia a continuat. În timpul dialogului care a urmat, străinul i-a dezvăluit lui Rose că îi cunoştea trecutul ruşinos şi viaţa ei prezentă de curvie. Până la finalul conversaţiei, Rose, care probabil că ţi-ai dat seama că e femeia de la fântână, a fost pe deplin convinsă că acest Bărbat care îi putea citi cele mai adânci gânduri era Mesia cel făgăduit!

    Revelaţia divină a lovit-o pe Rose ca un fulger, făcându-i lumină în suflet. A lăsat găleata jos, astfel încât să nu fie împovărată, şi a mers degrabă în oraş ca să le ducă oamenilor de acolo veştile bune. În urma mărturisirii ei, mulţi oameni au crezut în Isus şi L-au acceptat ca fiind Mesia (loan 4:39-42). Sora mea, aceasta este puterea Evangheliei!

    Femeie a lui Dumnezeu, care este găleata ta? Ce te trage în jos şi ce te împiedică de la îndeplinirea sarcinilor pe care Dumnezeu ţi le-a dat? Ce te împiedică să îţi atingi potenţialul? Ce te constrânge de la îndeplinirea scopului lui Dumnezeu pentru viaţa ta? Este cumva mândria şi avariţia? Este frica şi lipsa încrederii de sine? Este un păcat ciudat? Orice ar fi, te sfătuiesc să „dai la o parte orice piedică şi păcatul care te înfăşoară aşa de lesne” şi „aleargă cu stăruinţă în alergarea care îţi stă înainte” (Evrei 12:1), „uitându-te ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus” (versetul 2).

    Aşa cum a făcut femeia de la fântână, lasă găleata jos… şi fugi!


    Gerene I. Joseph

    Lasă găleata jos și fugi - 2019. Te sfătuiesc să „dai la o parte orice piedică şi păcatul care te înfăşoară aşa de lesne” şi „aleargă cu stăruinţă în alergarea care îţi stă înainte, uitându-te ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus”.
    Carolyn Sutton
    Știai că Dumnezeu se bucură când privește la tine? Știai că doar când se gândește la tine Îi tresaltă inima în cântare? Cartea „Note de bucurie”, apărută la Editura Viață și Sănătate, este plină de povestiri care amintesc de frumoasă legătură dintre Tata și tine, fiica Lui prețioasă. Cuvântul lui Dumnezeu ne promite că, prin Fiul Său, ne garantează siguranța. Viitorul nostru este sigur.

    Din aceeași categorie

    Dă-te la o parte!

    Am învățat că la vârsta ei eu îi pot fi doar prietenă, în niciun caz și conștiință. Dar cel mai mult am învățat să mă rog cu insistență și să mă dau la o parte din drum pentru ca Domnul să lucreze.

    Deschide-mi inima!

    Doamne, fie ca dragostea Ta necondiționată să crească în inima mea și să mă determine la acțiune!

    Stând neclintiți

    Pavel ne încurajează să ne rugăm prin Duhul Sfânt în toate ocaziile. Indiferent ce întâmpinăm, putem mereu să stăm neclintiți și să ne rugăm ca Dumnezeu să-Și arate puterea Sa maiestuoasă.

    Frumusețile lumii noastre

    O, Doamne, înainte să pășesc mai departe în această zi, ochii mei să fie deschiși la eterna Ta glorie și inima mea să fie purificată în dragostea Ta veșnică! Acest tărâm străin este mantaua mea, dar Tu ești Făcătorul și Adăpostul sufletului meu rătăcitor.

    Publicate astăzi

    Porunca a cincea

    Nici măcar părinții nu sunt veșnici, vor pleca la odihna lor mai devreme sau mai târziu. Dacă ar fi mult să considerăm că le datorăm viața, le datorăm măcar grija și preocuparea pe care ni le-au oferit, atât cât s-au priceput ei, în pruncia noastră. Acum, cât încă este posibil, avem șansa să le ascultăm sfaturile sau rugămințile; acum putem să le aducem simple mulțumiri și să-i convingem că suntem bine, că ne gândim la ei și că sunt valoroși în ochii noștri. Cel mai important lucru pentru un părinte este acela de a-și ști copilul fericit.

    Dă-te la o parte!

    Am învățat că la vârsta ei eu îi pot fi doar prietenă, în niciun caz și conștiință. Dar cel mai mult am învățat să mă rog cu insistență și să mă dau la o parte din drum pentru ca Domnul să lucreze.

    În luptă, dar nu disperaţi

    Gândeşte-te la cunoscuta zicală: „Când Dumnezeu închide uşa, tot El deschide o fereastră”, care exprimă într-un mod informal gândul principal de astăzi. Dumnezeu mi ne lasă niciodată să ajungem la limită. Doar aşteaptă-L în credinţă pe Iahve şi îţi vei redobândi speranţa.

    Slujind continuu

    PROVOCARE: Gândește-te cum i-ai putea implica în slujire pe copiii tăi sau pe copiii din biserica ta! Fă un plan ca, în locul în care ești, micuțul Samuel să poată sluji împreună cu tine!

    Sátán mesteri csalásai

    „A titkok az Úréi, a mi Istenünkéi; a kinyilatkoztatott dolgok pedig a mieink és a...