Articolul precedentRahav – funia roșie
    Articolul următorIosua – locul prezenței divine

    Un simplu zâmbet

    Domnul să te binecuvânteze şi să te păzească! Domnul să facă să lumineze Faţa Lui peste tine şi să Se îndure de tine! Domnul să-Şi înalţe Faţa peste tine şi să-ţi dea pacea! – Numeri 6:24-26

    „Ce mai face mama fiicei mele?” m-a întrebat la telefon doamna B. Într-o dimineaţă. Am zâmbit cu gândul la incidentul frumos în care am fost implicate amândouă. Cu cincisprezece ani în urmă, în timpul săptămânii de orientare a studenţilor de anul întâi, studenţii se grăbeau în căutarea de consilieri, orare şi prieteni. O studentă de anul întâi, Rebecca, cu lacrimi în ochi, a intrat în biroul meu împreună cu doamna B., mama ei, la fel de plângăcioasă. Le-am salutat ce amândouă cu un zâmbet.
    „Nu, Mamita, eu rămân”, insista Rebecca. „Mulţi ani am visat că vin la universitatea aceasta. Ai cheltuit o grămadă de bani pentru asta, aşa că rămân.”

    Mama ei i-a răspuns: „Poţi rămâne, dar, oricând vrei, te poţi întoarce de îndată icasă.” Mama şi fiica au izbucnit în plâns la cuvintele mamei. Apoi mama s-a întors către mine cu o sinceritate surprinzătoare spunând: „îmi las copilul cu tine.”

    Oricum, a fost clar că doamna B. nu a intenţionat să o lase pe Rebecca cu mine. Știa că fiica ei avea nevoie de tovărăşia plină de prietenie a colegelor din cameră. Câteva luni mai târziu, doamna B. mi-a spus de ce a trebuit să ia acea decizie. „Puteam să văd harul lui Dumnezeu în tine.”

    M-am bucurat să văd cum Rebecca devine femeie, cum a absolvit cu onoruri, s-a căsătorit şi a obţinut o poziţie renumită. Rebecca, fiica pe care nu eu am născut-o, încă rămâne copilul mea. Ne sunăm de nenumărate ori şi ne trimitem flori la zilele de naştere.

    Luna trecută, când doamna B. m-a sunat să întrebe: „Ce mai face mama fiicei mele?”, am zâmbit, cuprinsă de nostalgie, dragoste şi prietenie la salutul ei. Apoi a spus: „Am văzut zâmbetul în vocea ta.” Rătăcind înapoi cu gândul în urmă la acei ani, ea a remarcat: „Fiica mea a învăţat foarte mult de la tine în timpul acestor patru ani. Acum amândouă vă mişcaţi capul şi zâmbiţi în acelaşi fel. Domnul Se uită cu plăcere la amândouă.” Cu smerenie, i-am mulţumit că a putut vedea atât de profund într-un simplu zâmbet.

    Îţi mulţumesc, scump Isus, pentru bucuria zâmbetelor şi privilegiul de a le împărtăşi cu alţii de-a lungul timpului. Ele ne oferă pace şi satisfacţie.


    Glenda-mae Greene

    Un simplu zâmbet - 2019. Îţi mulţumesc, scump Isus, pentru bucuria zâmbetelor şi privilegiul de a le împărtăşi cu alţii de-a lungul timpului. Ele ne oferă pace şi satisfacţie.
    Carolyn Sutton
    Știai că Dumnezeu se bucură când privește la tine? Știai că doar când se gândește la tine Îi tresaltă inima în cântare? Cartea „Note de bucurie”, apărută la Editura Viață și Sănătate, este plină de povestiri care amintesc de frumoasă legătură dintre Tata și tine, fiica Lui prețioasă. Cuvântul lui Dumnezeu ne promite că, prin Fiul Său, ne garantează siguranța. Viitorul nostru este sigur.

    Din aceeași categorie

    Dă-te la o parte!

    Am învățat că la vârsta ei eu îi pot fi doar prietenă, în niciun caz și conștiință. Dar cel mai mult am învățat să mă rog cu insistență și să mă dau la o parte din drum pentru ca Domnul să lucreze.

    Deschide-mi inima!

    Doamne, fie ca dragostea Ta necondiționată să crească în inima mea și să mă determine la acțiune!

    Stând neclintiți

    Pavel ne încurajează să ne rugăm prin Duhul Sfânt în toate ocaziile. Indiferent ce întâmpinăm, putem mereu să stăm neclintiți și să ne rugăm ca Dumnezeu să-Și arate puterea Sa maiestuoasă.

    Frumusețile lumii noastre

    O, Doamne, înainte să pășesc mai departe în această zi, ochii mei să fie deschiși la eterna Ta glorie și inima mea să fie purificată în dragostea Ta veșnică! Acest tărâm străin este mantaua mea, dar Tu ești Făcătorul și Adăpostul sufletului meu rătăcitor.

    Publicate astăzi

    Porunca a cincea

    Nici măcar părinții nu sunt veșnici, vor pleca la odihna lor mai devreme sau mai târziu. Dacă ar fi mult să considerăm că le datorăm viața, le datorăm măcar grija și preocuparea pe care ni le-au oferit, atât cât s-au priceput ei, în pruncia noastră. Acum, cât încă este posibil, avem șansa să le ascultăm sfaturile sau rugămințile; acum putem să le aducem simple mulțumiri și să-i convingem că suntem bine, că ne gândim la ei și că sunt valoroși în ochii noștri. Cel mai important lucru pentru un părinte este acela de a-și ști copilul fericit.

    Dă-te la o parte!

    Am învățat că la vârsta ei eu îi pot fi doar prietenă, în niciun caz și conștiință. Dar cel mai mult am învățat să mă rog cu insistență și să mă dau la o parte din drum pentru ca Domnul să lucreze.

    În luptă, dar nu disperaţi

    Gândeşte-te la cunoscuta zicală: „Când Dumnezeu închide uşa, tot El deschide o fereastră”, care exprimă într-un mod informal gândul principal de astăzi. Dumnezeu mi ne lasă niciodată să ajungem la limită. Doar aşteaptă-L în credinţă pe Iahve şi îţi vei redobândi speranţa.

    Slujind continuu

    PROVOCARE: Gândește-te cum i-ai putea implica în slujire pe copiii tăi sau pe copiii din biserica ta! Fă un plan ca, în locul în care ești, micuțul Samuel să poată sluji împreună cu tine!

    Sátán mesteri csalásai

    „A titkok az Úréi, a mi Istenünkéi; a kinyilatkoztatott dolgok pedig a mieink és a...