Domnul să te binecuvânteze şi să te păzească! Domnul să facă să lumineze Faţa Lui peste tine şi să Se îndure de tine! Domnul să-Şi înalţe Faţa peste tine şi să-ţi dea pacea! – Numeri 6:24-26
„Ce mai face mama fiicei mele?” m-a întrebat la telefon doamna B. Într-o dimineaţă. Am zâmbit cu gândul la incidentul frumos în care am fost implicate amândouă. Cu cincisprezece ani în urmă, în timpul săptămânii de orientare a studenţilor de anul întâi, studenţii se grăbeau în căutarea de consilieri, orare şi prieteni. O studentă de anul întâi, Rebecca, cu lacrimi în ochi, a intrat în biroul meu împreună cu doamna B., mama ei, la fel de plângăcioasă. Le-am salutat ce amândouă cu un zâmbet.
„Nu, Mamita, eu rămân”, insista Rebecca. „Mulţi ani am visat că vin la universitatea aceasta. Ai cheltuit o grămadă de bani pentru asta, aşa că rămân.”
Mama ei i-a răspuns: „Poţi rămâne, dar, oricând vrei, te poţi întoarce de îndată icasă.” Mama şi fiica au izbucnit în plâns la cuvintele mamei. Apoi mama s-a întors către mine cu o sinceritate surprinzătoare spunând: „îmi las copilul cu tine.”
Oricum, a fost clar că doamna B. nu a intenţionat să o lase pe Rebecca cu mine. Știa că fiica ei avea nevoie de tovărăşia plină de prietenie a colegelor din cameră. Câteva luni mai târziu, doamna B. mi-a spus de ce a trebuit să ia acea decizie. „Puteam să văd harul lui Dumnezeu în tine.”
M-am bucurat să văd cum Rebecca devine femeie, cum a absolvit cu onoruri, s-a căsătorit şi a obţinut o poziţie renumită. Rebecca, fiica pe care nu eu am născut-o, încă rămâne copilul mea. Ne sunăm de nenumărate ori şi ne trimitem flori la zilele de naştere.
Luna trecută, când doamna B. m-a sunat să întrebe: „Ce mai face mama fiicei mele?”, am zâmbit, cuprinsă de nostalgie, dragoste şi prietenie la salutul ei. Apoi a spus: „Am văzut zâmbetul în vocea ta.” Rătăcind înapoi cu gândul în urmă la acei ani, ea a remarcat: „Fiica mea a învăţat foarte mult de la tine în timpul acestor patru ani. Acum amândouă vă mişcaţi capul şi zâmbiţi în acelaşi fel. Domnul Se uită cu plăcere la amândouă.” Cu smerenie, i-am mulţumit că a putut vedea atât de profund într-un simplu zâmbet.
Îţi mulţumesc, scump Isus, pentru bucuria zâmbetelor şi privilegiul de a le împărtăşi cu alţii de-a lungul timpului. Ele ne oferă pace şi satisfacţie.
Glenda-mae Greene
