Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbaţi între voi pe drum? – Luca 24:17
Ce vorbitor plictisitor!” a spus Melissa, izbucnind cu glas tare în sală. ,Aproape că am adormit de două ori — şi adormeam dacă profesoara mea nu mă atingea pe umăr şi nu mă lăsa să stau în spatele sălii cu ea. De fapt, mai mulţi dintre noi am stat în spate, iar acest lucru ne-a ţinut treji.”
„Genial!” am răspuns. „Profesoara ta înseamnă că trebuie să ştie despre acele studii care au arătat că 50% dintre studenţi învaţă mai bine atunci când stau în picioare şi se mişcă.”
„Ooo, parcă vorbeşte despre mine!” a spus Melissa. „învăţ mai bine când stau în picioare şi mă mişc.” Cât de bine ştiam despre ce este vorba. „Hristos îi învăţa pe oameni în timp ce ei stăteau în picioare şi se mişcau. Profesoara mea a numit acel lucru metoda lui Socrate.”
„loan a spus: «Adevărul vă va face liberi» (loan 8:32)”, am spus. „Cred că înseamnă a afla cum funcţionează creierele noastre cel mai eficient, astfel încât să putem folosi cel mai bine ceea ce a fost stocat în ele.”
„Cum putem mereu să stăm, să stăm şi să stăm nemişcaţi, în special în biserică?” Când voiam să răspund, Melissa a adăugat: „Pun pariu că toţi copiii care stau în hol în loc să stea pe scaune în biserică au un creier care are nevoie de mişcare pentru a putea învăţa.”
Când m-am oprit din râs, am spus: „Îmi place felul cum gândeşte creierul tău, Melissa. În unele biserici din întreaga lume există relativ puţine scaune. Mulţi participanţi stau în picioare.”
Cu voce tare şi cu seriozitate, Melissa se întreba dacă putem face asta şi în bisericile noastre. „într-o zi vom sta pe marea de cristal. Pun pariu că mulţi copii vor veni la biserică dacă vor fi mai multe locuri unde ei să stea în picioare.” I-am sugerat să vorbească cu pastorul şi să se gândească la faptul că unele biserici au luat din spate câteva scaune pentru a crea un loc pentru ca oamenii să stea în picioare.
„Îi voi scrie o scrisoare”, a spus Melissa. „Chiar acum! Unde pot găsi acel studiu?” „Este pe site-ul meu web,” i-am răspuns. „O să îţi fac rost de el.” în timp ce căutam referinţa, mă gândeam: Când se va actualiza religia să vadă cât de diferit funcţionează creierele? Noi creăm blocaje care nu sunt necesare, în special pentru tineri, sau facem să fie mai uşor pentru ei să accepte închinarea colectivă într-un mod care funcţionează bine pentru creierele lor?
„L-ai găsit?” m-a întrebat Melissa.
„Vin”, i-am răspuns. Am simţit că scrisoarea ei va fi destul de bună.
Arlene R. Taylor
