Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă, apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă care va ţâşni în viaţa veşnică. – loan 4:14
Înainte de prima noastră călătorie în Israel, eu şi soţul meu am irosit multe ore încercând să scoatem la imprimantă biletele de călătorie. Din momentul în care am luat mica noastră maşină închiriată de la aeroportul Tel Aviv, ne-am mişcat mereu. „Chiar suntem aici”, repetam deseori, „pe unde a umblat Isus”. Am vizitat atât de multe locuri care înainte erau pentru noi doar un nume: Cana, Capernaum, Marea Tiberiadei.
Ierusalimul era următoarea noastră oprire.
Putem avea şansa să mergem în Cisiordania şi în oraşul Nablus, acolo unde se află fântâna lui Iacov? „Poate fî periculos”, ne-a spus funcţionarul hotelului din Ierusalim. „Să aveţi grijă.” Replica lui le-a stârnit mai mult interesul soţului şi fiului meu adolescent! Am plecat curând, oprind la punctele de control, dar peste tot ne-au lăsat să trecem. Ajungând la mănăstirea Bir Ya’qub, am găsit intrarea închisă. Chiar în timp ce ne întorceam, un călugăr bătrân ne-a oprit. Cu o engleză greoaie, ne-a spus cât de bucuros era să ne vadă, apoi ne-a făcut semn să îl urmăm pe scări în jos, într-o criptă unde încă se afla fântâna care avea o găleată şi o mică manivelă. A coborât găleata, a umplut-o cu apă şi cu grijă a tras-o înapoi. Nimic nu avea gustul mai bun în acea zi călduroasă în Israel decât acea apă rece din fântână.
După acea apă vie tânjea femeia din Samaria acum două mii de ani! O întâlnire atât de profundă. Pentru că Isus ştia totul despre viaţa ei păcătoasă. Surprinşi, ucenicii Lui s-au cutremurat când au văzut că învăţătorul lor vorbea cu acea femeia care era doar jumătate evreică şi totodată dintre neamuri. Cum a putut? Ei încă nu puteau înţelege, chiar şi în toţi acei ani în care au fost lângă Isus, cu apa spirituală lângă ei, disponibilă în fiecare zi. Totuşi, ei tot nu au descoperit Sursa!
Dar, aşteaptă! El încă este Sursa. El ne oferă apa vie tuturor, indiferent dacă merităm sau nu. El este dispus să ne accepte cu toate defectele noastre — la fel ca pe samariteancă. El aşteaptă să pună haina Lui neprihănită pe umerii noştri – doar dacă noi o cerem.
O simplă vizită, de rutină, la fântâna lui Iacov, a schimbat pentru totdeauna viaţa acelei femei din Samaria. Retrăirea acelei întâlniri care a avut loc cu mult timp în urmă a avut un efect profund asupra mea!
Haideţi să rămânem aproape de Sursă!
Harryette Aitken
