Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru care este în ceruri va da lucruri bune celor ce I le cer! – Matei 7:11
În timp ce mergeam pe banda de alergat la sala de sport, priveam pe o fereastră mare pista de alergat din interior. O fetiţă mică, de aproximativ doi ani, hoinărea pe pistă. Ţinea un balon mov cu heliu, primit la un eveniment organizat într-una din sălile de conferinţă. Pe când exersam, nu am putut să nu observ zâmbetul ei în timp ce ţopăia.
Apoi funda care era legată de balon i-a scăpat din mână şi acesta s-a înălţat până la tavan. A început să plângă şi de îndată a apărut tatăl ei. Fetiţa a arătat spre balonul la care nu mai putea ajunge şi l-a rugat pe tatăl ei să i-l aducă. A dat din cap şi a sărit cu braţele întinse ca să îi demonstreze că nu poate ajunge la balon. Apoi nu l-am mai văzut după ce a intrat pe un coridor.
Ştiu exact cum te simţi, fetiţo! mă gândeam privind pe fereastră la fetiţa tristă care se uita în sus. Mă gândeam la unele rugăciuni pe care, aparent, Dumnezeu nu mi le-a îndeplinit. Uneori visurile şi speranţele noastre ne scapă printre degete şi Tatăl nostru cel ceresc nu ni le aduce înapoi. Mă întrebam ce anume încerca Dumnezeu să mă înveţe din acea întâmplare. Tatăl fetiţei s-a întors cu o femeie din personalul centrului comunitar. Avea un băţ lung, dar nu suficient de lung ca să ajungă la fundiţa balonului. Apoi, tatăl a luat băţul şi, după câteva încercări, a reuşit să îi inapoieze balonul fetiţei lui. Din nou fericită, fetiţa a plecat ţinându-se de mâna tatălui.
Mă gândeam la ceea ce tocmai văzusem, dându-mi seama că Dumnezeu intenţionase să mă înveţe ceva. Balonul simboliza dorinţele mele. Apoi mi-a venit în minte Matei 7:11. Dumnezeu vrea să îmi dea daruri bune mie, copilul Lui. Totuşi mi-am mai amintit o altă poveste care a fost prezentată la toate ştirile, despre un balon şi un copil. Copilaşul a înghiţit o bucată de balon spart şi a ajuns în moarte cerebrală din cauza lipsei de oxigen. În acest caz, balonul a fost periculos şi nicidecum o sursă de fericire.
Tatăl meu ceresc, în infinita Lui înţelepciune, ştie că ceea ce vreau nu este întotdeauna cel mai bun lucru pentru mine. Acele câteva momente de pe banda de alergat, văzând acea întâmplare cu balonul mov, m-au ajutat să-mi reînnoiesc încrederea în Tatăl meu ceresc cel iubitor.
Marsha Hammond-Brummel
