Noe era un om neprihănit şi fără pată între cei din vremea lui: Noe umbla cu Dumnezeu. – Geneza 6:9
Noe a umblat cu Dumnezeu la fel ca Enoh, dar dintr-un motiv oarecare, Dumnezeu nu l-a luat la cer. Probabil din cauză că Noe a trăit în vremuri cruciale, chiar înainte ca Dumnezeu să distrugă lumea printr-un potop teribil. Dumnezeu ştia că viaţa lui Noe va fi o inspiraţie pentru noi, care trăim în condiţii asemănătoare, chiar înainte de distrugerea finală la venirea lui Isus.
Noe era de neclintit în ascultarea sa faţă de Dumnezeu. Într-o zi, Dumnezeu a spus: „Vreau să construieşti o barcă imensă.” O barcă? Pe pământ uscat? Când ploaia le era cu totul necunoscută? Fără să protesteze, Noe a început de îndată construcţia. Apoi Dumnezeu a spus: „Avertizează-i pe cei care vin să te vadă de dezastrul care se apropie.” Noe a făcut acest lucru, în ciuda ridiculizării celor din jur. Îşi dădeau ochii peste cap, se loveau cu palma peste frunte şi făceau comentarii batjocoritoare despre judecata lui sănătoasă. Apoi, într-o zi fără nori, Dumnezeu a spus: „Intră în corabie cu toate animalele şi toţi cei care doresc să intre.” Noe a ascultat în ciuda batjocurii generale tot mai crescânde, pe măsură ce o zi frumoasă urma altei zile frumoase. Apoi, credincios cuvântului Său, ca întotdeauna, Dumnezeu a trimis ploaie. Fiecare creatură vie din afara corăbiei a pierit.
Condiţiile din corabie au început să devină o rutină. Când furtuna mugea, familia lui Noe a trebuit să ţină ferestrele închise până când ploaia avea să treacă. Mirosul de la atât de multe animale cu siguranţă că a fost înţepător. Stomacul lor era deranjat de apele învolburate şi de faptul că trebuiau să hrănească, să adape şi să se îngrijească la nesfârşit de animale. Cu siguranţă că Noe nu s-a gândit să abandoneze corabia.
La fel ca în zilele lui Noe, Dumnezeu ne-a pus la dispoziţie o „corabie” pentru noi astăzi, în faţa furtunii care vine. Noi o numim biserică. Când ne predăm vieţile lui Isus, El ne invită să intrăm şi ne cere să lucrăm cu El pentru fericirea şi salvarea tovarăşilor de călătorie. Aceasta nu este întotdeauna o sarcină uşoară. Uneori ne descurajăm, suntem răniţi sau supăraţi din cauza răspunsului la eforturile noastre. Dar Dumnezeu spune: „Stai neclintit. Continuă să slujeşti celor care îţi fac inima să sângereze şi iartă-i de dragul Meu.” Trăim în vremuri critice. Satana face tot ce îi stă în putere să cauzeze probleme în „corabie”. Totuşi, oricât de neplăcută ar putea deveni viaţa în corabie în unele momente, soluţia nu este să pleci.
Să învăţăm din exemplul lui Noe şi niciodată să nu abandonăm corabia!
Revel Papaioannou
