Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde. – Ieremia 29:11
Visul meu din copilărie era să rămân necăsătorită ca să îmi pot dedica viaţa pe deplin Domnului. În fiecare vacanţă de vară, mama cosea rochii albe pentru noi toate, eram cinci surori, pentru a le purta la festivalul Flores de Mayo. Admiram uimită picturile din vechea biserică de piatră a lui Argao în timp ce canturas intonau cântece pe tonuri înalte în spaniolă pentru serviciul de închinare.
Când am ajuns la colegiu, participam la biserică zilnic pentru a-mi potoli setea spirituală a sufletului meu.
Din nefericire, la vârsta de şaisprezece ani m-am îndrăgostit şi am rămas însărcinată. Familia prietenului meu nu era de acord să ne căsătorim, deoarece noi doi aveam religii diferite.
În ciuda acestei situaţii, am sesizat o perspectivă diferită în religia prietenului meu. Aveam simţământul de sfinţenie când ascultam cântecele de la biserica lui, dar simţeam şi sfinţenia Sabatului. Deşi mai târziu m-a părăsit pe mine şi pe fiica noastră, am primit botezul în biserica lui în secret.
Ca mamă necăsătorită, am continuat colegiul sub grija părinţilor mei. Mama era profesoară la acelaşi liceu pe care îl frecventam eu, aşa că a descoperit că în fiecare vineri seara şi sâmbetele lipseam de la şcoală. Părinţii mei m-au obligat să promit că voi fi la şcoală sâmbăta, dar acest lucru era cu totul împotriva conştiinţei mele. Am aflat că Biblia ne învaţă că Dumnezeu a prevăzut ca ziua a şaptea a săptămânii să fie sfântă. Într-o seară, tatăl meu s-a supărat foarte tare şi mama m-a dat afară pe uşă. I-am implorat să nu facă acest lucru, deoarece însemna că trebuia să o las în urmă pe Ruvi, fetiţa mea de un an. În miez de noapte am fost obligată să plec, dar în inima mea auzeam melodia unui cor angelic cântând: „Doamne, ridică-mă!”
Am stat cu noii mei prieteni de la biserică. Într-o noapte, fiindu-mi foarte dor de fetiţa mea, am plâns în somn. Apoi am visat că Isus îmi spunea: „Nu plânge, îţi voi da copilul înapoi.” Mi-a îndreptat privirea spre un loc frumos, plin cu pomi ornamentali înfloriţi, aliniaţi perfect pe un covor minunat de iarbă verde. Apoi m-a ridicat dintr-o groapă foarte întunecoasă la un loc cu lumină puternică. Astăzi, mamă a trei copii şi membră activă a bisericii, mă agăţ de speranţa cerului.
Isus te va scoate şi pe tine din locul tău întunecat.
Ruth Minoza-Gunida
