Acum, Dumnezeul nostru, Te lăudăm şi preamărim Numele Tău cel slăvit. – 1 Cronici 29:13
Un bătrânel locuia într-o colibă cu două camere. Aproape de coliba lui era o fântână dărăpănată şi un Ford din ’48, ruginit, în iarbă. Sub o boltă mică, sub un teanc de ziare vechi, stătea o pereche de cizme uzate. A umplut soba (pe care o folosea la gătit şi pentru încălzire) până când cărbunii s-au aprins şi apoi a pus nişte apă pentru ceai pe plită. Bucurându-se de căldura focului şi de cana de ceai, s-a relaxat şi a privit pe geam la veveriţa care alerga pe gardul în paragină.
Înainte de a-şi pregăti bolul cu cereale pentru micul dejun, s-a dus la un dulap din lemn, făcut cu ani în urmă dintr-un copac din pădure. A deschis un sertar şi a scos o cutie împletită din trestie adusă din mlaştina de peste râu.
A aşezat pe masă tot ce era în cutie. O poză cu doi copii, tăiată dintr-o revistă — gândindu-se la nepoţii de care nu a avut niciodată ocazia să se bucure. O pană prăfuită, dar frumoasă, de la o pasăre care îşi curmase viaţa izbindu-se de geamul lui. O cravată, dăruită fiului lui la cea de-a şaisprezecea aniversare, dar pe care o lăsase în urmă când s-a mutat la oraş, unde a şi murit din cauza unei supradoze de droguri.
Bătrânul a atins un teanc mic de scrisori de dragoste primite de la soţia lui cu care era căsătorit de şaizeci de ani. Apoi, nişte bileţele cu urări de bine şi însănătoşire din partea unui vecin mai îndepărtat. Şi a mai scos o zgardă de câine pătată, purtată de credinciosul lui tovarăş canin, dispărut de multă vreme. Mai era şi o frunză presată, reprezentând sosirea celui de-al optzecilea an de viaţă. În ciuda vârstei, el încă parcurgea cei doi kilometri şi jumătate până la mica biserică de ţară în fiecare Sabat.
A mai rămas doar un lucru. Încet şi cu duioşie, mâinile aspre ale bătrânelului au ridicat din cutie ceea ce probabil era cea mai de preţ avere a lui, o mică Biblie uzată. Dintre paginile ei a căzut o cruce din hârtie, tăiată dintr-o cutie veche de cereale. Cu mâinile tremurânde a strâns-o la piept şi a închis ochii. Buzele lui au început să se mişte încet, de parcă se ruga. Apoi, uşor, a pus toate obiectele în cutie şi înapoi în sertarul de la dulap.
Tu ce preţuieşti în viaţa ta? Ce are o valoare mare pentru tine?
Cât de recunoscătoare eşti pentru lucrurile care au cea mai mare valoare pentru tine?
Videi la McClellan
