Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. – Filipeni 4:6
În urmă cu mulţi ani, întreaga familie am hotărât să mergem să ne vizităm părinţii în perioada sărbătorilor. Am călătorit cu mijloace de transport în comun, împreună cu mulţi oameni. Când aproape am ajuns la jumătatea drumului, treceam printr-o pădure când, dintr-odată, au apărut în faţa noastră doi bărbaţi înarmaţi, blocând maşina şi astfel obligându-ne să oprim. Cu toţii eram speriaţi, deoarece arătau foarte suspect.
Ni s-a spus să coborâm din vehicul şi să lăsăm acolo tot ce aveam. Bărbaţii au urcat în autobuz şi ne-au luat banii şi multe alte lucruri. În toată această aglomeraţie, inima mea bătea atât de tare din cauza turnurii pe care au luat-o evenimentele. L-am recunoscut pe unul dintre bărbaţi şi atunci am spus cu glas tare: „Cred că te ştiu de undeva.” De îndată mi-au poruncit să merg în tufişurile de pe margine pentru a mă omorî. Ştia că, dacă aş fi rămas în viaţă, aş fi mers la poliţie şi aş fi raportat tot ce văzusem, iar el ar fi fost prins. Am refuzat să merg în direcţia în care mi-a arătat, dar m-au obligat. Fiica noastră, care la acea vreme avea doar zece ani, era foarte speriată; a început să se roage în inima ei. I-a spus lui Dumnezeu că, dacă ne va salva vieţile, întotdeauna vom da mărturie de harul şi dragostea Sa. A mai promis că întotdeauna va cânta pentru El peste tot pe unde va merge (asta face şi acum). În acel vehicul era şi un pastor şi un prezbiter de la biserica locală. Totuşi, amândoi au fost atât de speriaţi încât au uitat să se roage.
Niciunul dintre noi nu a mai spus nimic cât timp bărbaţii aceia au fost cu noi. Apoi Dumnezeu a făcut o minune. Fiind foarte ocupaţi şi grăbiţi să caute prin bagajele oamenilor, au uitat de mine! După opt minute lungi, au plecat în grabă, făcându-se nevăzuţi. Eram îngroziţi, dar ne-am întors în autobuz şi ne-am continuat călătoria – lăudându-L pe Dumnezeu pentru ce făcuse. Toţi au început să spună că au văzut-o pe fiica noastră rugându-se. Cu adevărat, Dumnezeu a răspuns rugăciunii ei. El i-a alungat pe bărbaţii aceia, ca să nu ne facă rău.
Dumnezeu este întotdeauna acolo, indiferent de probleme. El nu doreşte ca noi să suferim. Cu siguranţă că avem probleme în viaţă, dar rugăciunea ne ajută foarte mult. Poate ne simţim prea lipsiţi de importanţă pentru a face ceva care să aducă o schimbare pozitivă. Dar alături de Dumnezeu, nu suntem lipsiţi de importantă. Să păşim înainte cu rugăciune şi să avem credinţă. Acest lucru ne poate salva viaţa.
Debbie Maloba
