Şi lumina lunii va fi ca lumina soarelui, iar lumina soarelui va fi de şapte ori mai mare (ca lumina a şapte zile), când va lega Domnul vână-tăile poporului Său şi va tămădui rana loviturilor lui. – Isaia 30:26
Urmăream îngrozită ştirile care îmi aminteau de o tragedie asemănătoare din viaţa mea. Am ripostat cu o putere care putea veni doar de la Dumnezeu atunci când răufăcătorul m-a eliberat, tocmai când credeam că pierdusem lupta. Fiind raportate şi alte infracţiuni din acea zi, printre care şi încercarea de răpire a unui copil de către doi adolescenţi, eram foarte îngrijorată de numărul tot mai mare de aşa-zise „infracţiuni ale adulţilor” printre tinerii infractori. În acea zi nu a fost nicio ştire bună. Mamele plângeau şi taţii ameninţau. Copiii se ascundeau in vizuinile de vulpe create de focul armelor folosite pentru a le distruge familiile. Din când în când, îşi scoteau capul din pământ pentru a rosti cuvinte pline de amărăciune împotriva celor care le tulburaseră viaţa. Am plâns pentru copilăria lor pierdută, pentru lipsa bucuriei şi absenţa luminii.
Noaptea întunecată a cuprins lumea. Întunericul devine tot mai des pe măsură ce cruzimea omului se răspândeşte tot mai mult. Aşa cum spunea şi Pavel: „Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori… nemulţumitori… neiubitori de bine” (2 Timotei 3:2,3). Pavel face referire la timpul de întuneric spiritual ca fiind nişte „vremuri grele” (vers. 1).
În contrast, am privit pe fereastra mea din sufrageria de la etajul opt, spre soarele care răsărea – îţi tăia răsuflarea. Am stat ca vrăjită, privind la razele aurii care se răspândeau pe cer, împrăştiind întunericul nopţii. Nu eram singura observatoare care priveam încântată. Păsările îşi cântau frumoasele lor melodii de laudă. Atunci mi-am amintit de cântecul alinător scris de S.J. Graham: „Gleams of the Golden Morning” (n.tr. Licăriri ale glorioasei dimineţi). Versurile cântecului descriu venirea lui Isus, care Se va întoarce pentru a-i lua pe „copiii credincioşi şi fericiţi” în casa lor cerească. Refrenul acestui cântec spune astfel: „O, vedem licăririle glorioasei dimineţi.”
În acea dimineaţă devreme, m-am alăturat păsărilor în cântec, cerând făgăduinţa apropiatei reveniri a lui Hristos. În cer va dispărea orice amintire negativă. Nu vor mai fi vizuini de vulpe, răpiri, nu va mai fi moarte şi plânset. Da, noaptea acestei lumi pline de întunecime se va sfârşi în curând.
Deja pot să văd razele luminoase ale răsăritului. Tu le vezi?
Sonia Kennedy-Brown
