Un zid de apă

    De n-ar fi fost Domnul de partea noastră… ne-ar fi înecat apele, ar fi trecut râurile peste sufletul nostru; ar fi trecut peste sufletul nostru valurile năprasnice… Ajutorul nostru este în Numele Domnului, care a făcut cerurile şi pământul. – Psalmii 124:2-8

    În acea zi de vineri, 8 noiembrie 2013 (ziua de naştere a soţului meu), întreaga lume şi-a îndreptat privirea spre Filipine şi spre Haiyan, când cel mai puternic uragan înregistrat vreodată în istorie a lovit ţara. Vântul creştea tot mai mult în intensitate şi picurii de ploaie erau ca nişte bătăi de tobe pe acoperiş, zgomotul devenea asurzitor. La ora şapte dimineaţa, apa a început să se infiltreze pe sub uşă. Ne-am mutat în camera următoare, unde dădaca, fiica mea mai mare şi fetiţa mea de doar doi ani s-au urcat pe paturile supraetajate.

    Dintr-odată, cu un zgomot puternic, uşa a fost despicată în două de un perete negru de apă curgătoare. Cu genunchii tremurând şi cu inimile cuprinse de teamă, noi – inclusiv soţul meu – ne-am urcat pe patul de deasupra şi am încercat să spargem tavanul cu coada de la o mătură pe care o luasem de pe un dulap. Deoarece singura gaură pe care reuşise să o facă în tavan avea diametrul cozii de mătură, soţul meu a încercat să o lărgească cu degetele şi să tragă în jos. Lăudat fie Domnul, a reuşit să facă o gaură destul de mare în tavan!

    Rapid am urcat în pod în timp ce apa din casă ajunsese deja la nivelul tavanului, făcând un sunet asemănător cu cel al maşinii de spălat. Afară, vântul sufla cu putere şi valuri imense izbeau din nou şi din nou casa noastră, ameninţând să o dărâme. Am repetat cu glas tare făgăduinţele de eliberare ale lui Dumnezeu, ne-am rugat şi am cântat cântece de la Şcoala de Sabat a copiilor. În mod repetat am cântat: „Dumnezeul meu este mare, atât de puternic şi măreţ. Nu este nimic ce El să nu poată face.”

    Cam pe la zece şi jumătate în acea dimineaţă, apa a început să scadă. Semnul cel mai înalt al nivelului apei indica patru metri şi jumătate; înăuntru, apa a ajuns la trei metri şi jumătate. Câtă devastare în jur: case care dispăruseră de pe mal, maşini – unele răsturnate sau îngrămădite unele peste altele – împrăştiate ca gunoiul, şi se vedeau doar stâlpi de beton acolo unde odată au fost case. Lipsa hranei, a apei si a hainelor a adus multă suferinţă, să nu mai spun de pierderea de vieţi omeneşti.

    În acea seară ne-am adunat la altar, mulţumindu-I lui Dumnezeu pentru eliberarea Sa minunată.

    Din nou, El S-a dovedit credincios şi drept promisiunilor Sale. Cu adevărat, „Dumnezeul meu este mare, atât de puternic şi măreţ. Nu este nimic ce El să nu poată face.” Lăudat fie numele Său sfânt!


    Fe C. Magpusao

    Carolyn Sutton
    Știai că Dumnezeu se bucură când privește la tine? Știai că doar când se gândește la tine Îi tresaltă inima în cântare? Cartea „Note de bucurie”, apărută la Editura Viață și Sănătate, este plină de povestiri care amintesc de frumoasă legătură dintre Tata și tine, fiica Lui prețioasă. Cuvântul lui Dumnezeu ne promite că, prin Fiul Său, ne garantează siguranța. Viitorul nostru este sigur.

    Din aceeași categorie

    Îngerii le-au păzit „coșul”

    Dumnezeu Și-a trimis îngerii să vegheze asupra „coșului” mătușilor mele la fel cum au vegheat asupra lui Moise pe fluviul Nil, cu mult timp în urmă. Slujim unui Dumnezeu uimitor! Va fi minunat să auzim în ceruri povestiri despre cum ne-au salvat îngerii noștri păzitori.

    Totul strălucește

    În ziua aceea, când va veni să Își ia pietrele prețioase, ne vom putea așeza cu bucurie alături de ceilalți care au trecut prin procesul de lustruire, ca să strălucim ca stelele, pentru totdeauna.

    Hristos este podul

    Mă rog și vorbesc numai cu Domnul nostru așa cum o fac de ani de zile ca o creștină devotată. Dar darul acela îmi amintește că Hristos a murit pe cruce pentru noi; El este podul nostru și ar fi bine ca și noi să murim față de noi în fiecare zi și să trăim pentru El.

    Garanție pe viață

    Sunt atât de recunoscătoare că ochiul Lui veghează într-adevăr asupra vrăbiilor. Așa că am încredere că îi pasă și de mine!

    Publicate astăzi

    A unsprezecea poartă – de Iacint

    La rândul nostru, și noi putem fi o reflexie a luminii care vine de la Dumnezeu spre cei ce trăiesc anonim sau ascunși de rușine ori de teamă. Dacă ei încă nu Îl văd pe Dumnezeu, noi am putea să le arătăm măcar puțin din ceea ce este El pentru viața noastră. Cu un mic efort și cu puțină bunăvoință, am putea să-i punem pe ceilalți în valoare mai mult decât o facem acum sau decât facem pentru noi înșine.

    Îngerii le-au păzit „coșul”

    Dumnezeu Și-a trimis îngerii să vegheze asupra „coșului” mătușilor mele la fel cum au vegheat asupra lui Moise pe fluviul Nil, cu mult timp în urmă. Slujim unui Dumnezeu uimitor! Va fi minunat să auzim în ceruri povestiri despre cum ne-au salvat îngerii noștri păzitori.

    De la bocet la bucurie

    Dumnezeu poate şi vrea să ne ia tristeţea, descurajarea şi amărăciunea, ca noi să ne putem bucura de viaţă şi să fim pregătiţi să-L primim cu bucurie. Domnul ne va binecuvânta dacă îi dăm voie.

    Între două lumi

    Tată, ne rugăm pentru tinerii indeciși să se prindă de Tine! Și pe cei plecați departe înapoiază-i casei Tale! PROVOCARE: Gândește-te la o carte care vorbește despre Isus și ofer-o, când ai ocazia, unui tânăr!

    Isten minden cselekedetet megítél

    „Mert minden cselekedetet az Isten ítéletre előhoz, minden titkos dologgal, akár jó, akár gonosz legyen...