Mi-am pus nădejdea în Domnul

    Îmi pusesem nădejdea în Domnul, şi El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigătele. – Psalmii 40:1

    Recent m-am mutat într-un apartament mai aproape de spitalul unde primeam tratament oncologic. Apartamentul mic, cu doar o cameră, îmi amintea constant cât de simplă a ajuns să fie viaţa mea. Într-o seară, cu lucrurile încă în cutii, mi-am sunat părinţii care erau la 2 000 de kilometri depărtare. I-am spus tatălui meu: „Cred că rugăciunile mele ajung doar până la tavan, tată.”

    El a spus: „Pune-ţi nădejdea în Domnul.”

    Pune-ţi nădejdea în Domnul. Totuşi, mă întrebam ce urma să se întâmple după aceea. Unde voi merge după tratamente? Ce va face Dumnezeu cu viaţa mea? Cum voi putea sluji? Atunci am început să mă rog stăruitor: îmi voi pune nădejdea în Tine.

    Au trecut anotimpuri şi a venit şi toamna. Într-o dimineaţă am fost trezită de sunetul făcut de un camion care transporta lucruri. Cineva se muta în apartamentul de vizavi. Noii vecini descărcau o bancă pentru verandă. Mi-au adus zâmbetul pe faţă. Câteva săptămâni mai târziu, noua mea vecină, Sarah, stătea pe verandă cu o pătură peste picioare, citind din Biblie şi sorbind dintr-o cană cu apă fierbinte şi o felie de lămâie. Probabil că are cel puţin optzeci de ani. Am schimbat câteva cuvinte cu ea. În acea seară, Sarah era tot pe verandă şi m-a invitat să mă alătur ei. Mi-a povestit de copilăria ei în acel oraş, de moartea soţului ei şi de timpul petrecut cu fiica ei după înmormântare. Am stat acolo, ne-am bucurat de apusul de soare şi de briza răcoroasă. M-a bătut uşor pe mână şi a spus: „Este greu să aştepţi, nu-i aşa? Este greu să aştepţi.” De unde ştia?

    Tratamentul din ziua următoare mi-a produs stări de ameţeală şi greaţă. Am chemat-o pe Sarah. Îmi amintesc că venea înspre mine şi apoi s-a făcut întuneric. M-am trezit la spital, Sarah era lângă mine. Citea un psalm din Biblie. S-a oprit şi m-a ţinut de mână, după care a intrat medicul pentru a-mi explica complicaţiile în urma tratamentului, care impuneau să mai stau câteva zile în spital. Dintr-odată era prea mult pentru mine. Durerea mă apăsa prea tare.

    Am început să plâng, dar printre lacrimi am auzit-o pe Sarah fredonând: „Ce mare eşti!” După ce a terminat de cântat, Sarah a deschis Biblia şi mi-a citit până am adormit. Această femeie pe care o cunoşteam de doar câteva săptămâni se îngrijea de mine. Dumnezeu a ştiut că aveam nevoie de Sarah în viaţa mea chiar atunci. Dumnezeu a scos-o în calea mea chiar la momentul potrivit. Ştia că ea îmi va reaminti de făgăduinţă Lui. Când eram pe punctul de a aţipi, am auzit-o pe Sarah spunând: „îmi pusesem nădejdea în Domnul, şi El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigătele” (Psalmii 40:1).


    Dixil L. Rodriguez

    Mi-am pus nădejdea în Domnul - 2019. Dumnezeu a ştiut că aveam nevoie de Sarah în viaţa mea chiar atunci. Dumnezeu a scos-o în calea mea chiar la momentul potrivit. Ştia că ea îmi va reaminti de făgăduinţă Lui. Când eram pe punctul de a aţipi, am auzit-o pe Sarah spunând: „îmi pusesem nădejdea în Domnul, şi El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigătele”.
    Carolyn Sutton
    Știai că Dumnezeu se bucură când privește la tine? Știai că doar când se gândește la tine Îi tresaltă inima în cântare? Cartea „Note de bucurie”, apărută la Editura Viață și Sănătate, este plină de povestiri care amintesc de frumoasă legătură dintre Tata și tine, fiica Lui prețioasă. Cuvântul lui Dumnezeu ne promite că, prin Fiul Său, ne garantează siguranța. Viitorul nostru este sigur.

    Din aceeași categorie

    Dă-te la o parte!

    Am învățat că la vârsta ei eu îi pot fi doar prietenă, în niciun caz și conștiință. Dar cel mai mult am învățat să mă rog cu insistență și să mă dau la o parte din drum pentru ca Domnul să lucreze.

    Deschide-mi inima!

    Doamne, fie ca dragostea Ta necondiționată să crească în inima mea și să mă determine la acțiune!

    Stând neclintiți

    Pavel ne încurajează să ne rugăm prin Duhul Sfânt în toate ocaziile. Indiferent ce întâmpinăm, putem mereu să stăm neclintiți și să ne rugăm ca Dumnezeu să-Și arate puterea Sa maiestuoasă.

    Frumusețile lumii noastre

    O, Doamne, înainte să pășesc mai departe în această zi, ochii mei să fie deschiși la eterna Ta glorie și inima mea să fie purificată în dragostea Ta veșnică! Acest tărâm străin este mantaua mea, dar Tu ești Făcătorul și Adăpostul sufletului meu rătăcitor.

    Publicate astăzi

    Porunca a cincea

    Nici măcar părinții nu sunt veșnici, vor pleca la odihna lor mai devreme sau mai târziu. Dacă ar fi mult să considerăm că le datorăm viața, le datorăm măcar grija și preocuparea pe care ni le-au oferit, atât cât s-au priceput ei, în pruncia noastră. Acum, cât încă este posibil, avem șansa să le ascultăm sfaturile sau rugămințile; acum putem să le aducem simple mulțumiri și să-i convingem că suntem bine, că ne gândim la ei și că sunt valoroși în ochii noștri. Cel mai important lucru pentru un părinte este acela de a-și ști copilul fericit.

    Dă-te la o parte!

    Am învățat că la vârsta ei eu îi pot fi doar prietenă, în niciun caz și conștiință. Dar cel mai mult am învățat să mă rog cu insistență și să mă dau la o parte din drum pentru ca Domnul să lucreze.

    În luptă, dar nu disperaţi

    Gândeşte-te la cunoscuta zicală: „Când Dumnezeu închide uşa, tot El deschide o fereastră”, care exprimă într-un mod informal gândul principal de astăzi. Dumnezeu mi ne lasă niciodată să ajungem la limită. Doar aşteaptă-L în credinţă pe Iahve şi îţi vei redobândi speranţa.

    Slujind continuu

    PROVOCARE: Gândește-te cum i-ai putea implica în slujire pe copiii tăi sau pe copiii din biserica ta! Fă un plan ca, în locul în care ești, micuțul Samuel să poată sluji împreună cu tine!

    Sátán mesteri csalásai

    „A titkok az Úréi, a mi Istenünkéi; a kinyilatkoztatott dolgok pedig a mieink és a...