Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuşi îngrijeşte de voi. – 1 Petru 5:7
În ultimele câteva săptămâni mi-a fost reamintită din nou şi din nou nevoia de a le purta de grijă celorlalţi din viaţa noastră. Cu oroare am văzut cum incendiile, care au adus după ele devastări de nedescris, au distrus cămine şi averi, animale şi gospodării în sudul Australiei.
În toate aceste evenimente putem vedea reflectată grija pompierilor, care luptă neobosiţi să salveze vieţi, şi a celor care lucrează în centrele de urgenţă ce oferă adăpost, hrană şi îmbrăcăminte pentru familiile aflate în necaz. Ceva se stârneşte în inima omului atunci când încercăm să oferim acest dar preţios al grijii pentru a-i susţine pe ceilalţi.
Dacă deschidem la relatarea biblică din 2 împăraţi 4, începând de la versetul 8, citim despre femeia sunamită care l-a invitat pe profetul Elisei să mănânce în casa ei. Ea a văzut în Elisei un om sfânt al lui Dumnezeu, care avea o misiune. După ce s-a consultat cu soţul ei, aceştia au construit o cameră sub acoperişul lor, pentru ca Elisei să aibă unde să stea ori de câte ori venea în cetate. Dacă citim în continuare, aflăm că fiul sunamitei a murit din cauza insolaţiei. Vedem că Elisei a fost găsit de mama copilului la Muntele Carmel, cam la 25 de kilometri de Sunem. Ei s-au întors în mare grabă la băiat. Aici vedem nu doar un profet plin de grijă, ci şi un Tată ceresc grijuliu, care a trimis putere prin Elisei să-l readucă pe băiat la viaţă.
Sunt recunoscătoare că aparţin unei biserici care dă dovadă de grijă faţă de ceilalţi şi care a răspuns unei nevoi speciale a soţului meu. El avea probleme cu auzul. Murray este bucătar de profesie şi se bucură atunci când pregăteşte hrană pe care să o ducă la prânzurile organizate la biserică. O soră din biserică a fost foarte recunoscătoare când Murray a pregătit o mâncare specială care se potrivea nevoilor ei nutriţionale.
Adesea gesturile de grijă şi dăruire par mici, dar ele pot aduce multă bucurie celorlalţi. De atât de multe ori am fost cei care au beneficiat de grija şi bunătatea celorlalţi. Adevărata grijă vine dintr-o inimă plină de iubire şi acesta este exemplul pe care l-a lăsat Isus pentru noi.
Putem găsi mângâiere când medităm la versetul de astăzi. Versiunea New Living Translation din limba engleză pentru 1 Petru 5:7 sună astfel: „Daţi-I lui Dumnezeu toate îngrijorările şi poverile voastre, căci El Se îngrijeşte de voi.” Această făgăduinţă, împreună cu multe altele, ne dă asigurarea că Dumnezeu poartă de grijă în toate aspectele vieţii noastre.
Fie ca şi noi să dăm dovadă de grijă unii pentru alţii în călătoria noastră până la întoarcerea Lui.
Joan D. L. Jaensch
