Cum a căzut cel puternic

Astfel dar, cine crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă. – 1 Corinteni 10:12

În urmă cu mai mulţi ani, lucram într-o comunitate mică din partea de nord, în Ocala. Drumul de treizeci şi cinci de kilometri dus şi treizeci şi cinci întors nu îmi părea lung, deoarece ascultam muzică bună şi Biblia în format audio. În majoritatea dimineţilor admiram răsăritul spectaculos. Drumul mă ducea printr-o pădure cu stejari. Admiram trunchiurile gigantice şi coronamentul uimitor format din ramuri bogate, întinse. Într-un loc de pe drum erau cel puţin patruzeci de stejari giganţi pe aproximativ un hectar de teren. Mă minunam de vârsta lor şi de înfăţişarea nobilă. Nu ştiu de cât timp erau acolo, dar părea că nimic nu i-ar putea clinti sau muta din acel loc.

La sfârşitul lunii octombrie, anul trecut, un uragan care ameninţa să lovească a ţinut şcolile închise timp de câteva zile. După ce a trecut furtuna, a trebuit să conduc cu mare grijă şi foarte încet, din cauza molozului care se adunase pe drum. Am văzut, uimită, devastarea produsă de furtună. Copaci şi ramuri peste tot pe drum şi peste garduri. Puterea distrugerii era vizibilă pretutindeni.

De același autor

Am căutat cu privirea copacii mei preferaţi să văd cât de bine au rezistat, dar nu i-am văzut. Am crezut că am trecut pe lângă ei, aşa că i-am căutat din nou când m-am întors de la lucru. Apoi i-am văzut — copacii aceia magnifici erau acum doborâţi la pământ. Şocată la vederea acestei scene, mă întrebam cum a fost posibil ca acei copaci uriaşi să fie doborâţi cu atâta uşurinţă. La o analiză mai atentă, am observat că majoritatea copacilor erau negri pe interior, mulţi dintre ei erau plini de găuri. La exterior păreau puternici şi magnifici, dar pe interior erau putrezi. Atunci când a venit furtuna, copacii au fost doborâţi cu uşurinţă.

Plângând după giganţii căzuţi, am început să mă gândesc la oameni. În majoritatea cazurilor, şi noi, la fel ca aceşti copaci, arătăm bine pe dinafară — suntem îmbrăcaţi bine, slujim în biserică, afişăm ce avem mai bun pentru ceilalţi. Dar cum suntem pe interior? Avem în noi puncte stricate care se vor face tot mai mari dacă nu sunt scoase curând? Suntem noi suficient de puternici spirituali pentru a rezista oricărei furtuni care ne-ar ameninţa viaţa? Ne vom împotrivi atunci când Satana ne va trimite ispitele sale? Doar cu Dumnezeu ca grădinar putem fi siguri că vom fi suficient de puternice pentru a face faţă furtunilor vieţii.


Zlata Sabo

Comentariile sunt închise

Cum a căzut cel puternic 1 pe e-mail">
Primește devoționalele
pe e-mail
Abonează-te pentru a primi devoționalele pe e-mail în fiecare zi.
Te poți dezabona oricând prin link-ul de dezabonare din fiecare mesaj trimis.