Cum a căzut cel puternic

    Astfel dar, cine crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă. – 1 Corinteni 10:12

    În urmă cu mai mulţi ani, lucram într-o comunitate mică din partea de nord, în Ocala. Drumul de treizeci şi cinci de kilometri dus şi treizeci şi cinci întors nu îmi părea lung, deoarece ascultam muzică bună şi Biblia în format audio. În majoritatea dimineţilor admiram răsăritul spectaculos. Drumul mă ducea printr-o pădure cu stejari. Admiram trunchiurile gigantice şi coronamentul uimitor format din ramuri bogate, întinse. Într-un loc de pe drum erau cel puţin patruzeci de stejari giganţi pe aproximativ un hectar de teren. Mă minunam de vârsta lor şi de înfăţişarea nobilă. Nu ştiu de cât timp erau acolo, dar părea că nimic nu i-ar putea clinti sau muta din acel loc.

    La sfârşitul lunii octombrie, anul trecut, un uragan care ameninţa să lovească a ţinut şcolile închise timp de câteva zile. După ce a trecut furtuna, a trebuit să conduc cu mare grijă şi foarte încet, din cauza molozului care se adunase pe drum. Am văzut, uimită, devastarea produsă de furtună. Copaci şi ramuri peste tot pe drum şi peste garduri. Puterea distrugerii era vizibilă pretutindeni.

    Am căutat cu privirea copacii mei preferaţi să văd cât de bine au rezistat, dar nu i-am văzut. Am crezut că am trecut pe lângă ei, aşa că i-am căutat din nou când m-am întors de la lucru. Apoi i-am văzut — copacii aceia magnifici erau acum doborâţi la pământ. Şocată la vederea acestei scene, mă întrebam cum a fost posibil ca acei copaci uriaşi să fie doborâţi cu atâta uşurinţă. La o analiză mai atentă, am observat că majoritatea copacilor erau negri pe interior, mulţi dintre ei erau plini de găuri. La exterior păreau puternici şi magnifici, dar pe interior erau putrezi. Atunci când a venit furtuna, copacii au fost doborâţi cu uşurinţă.

    Plângând după giganţii căzuţi, am început să mă gândesc la oameni. În majoritatea cazurilor, şi noi, la fel ca aceşti copaci, arătăm bine pe dinafară — suntem îmbrăcaţi bine, slujim în biserică, afişăm ce avem mai bun pentru ceilalţi. Dar cum suntem pe interior? Avem în noi puncte stricate care se vor face tot mai mari dacă nu sunt scoase curând? Suntem noi suficient de puternici spirituali pentru a rezista oricărei furtuni care ne-ar ameninţa viaţa? Ne vom împotrivi atunci când Satana ne va trimite ispitele sale? Doar cu Dumnezeu ca grădinar putem fi siguri că vom fi suficient de puternice pentru a face faţă furtunilor vieţii.


    Zlata Sabo

    Cum a căzut cel puternic - 2019. Plângând după giganţii căzuţi, am început să mă gândesc la oameni. În majoritatea cazurilor, şi noi, la fel ca aceşti copaci, arătăm bine pe dinafară — suntem îmbrăcaţi bine, slujim în biserică, afişăm ce avem mai bun pentru ceilalţi. Dar cum suntem pe interior?
    Carolyn Sutton
    Știai că Dumnezeu se bucură când privește la tine? Știai că doar când se gândește la tine Îi tresaltă inima în cântare? Cartea „Note de bucurie”, apărută la Editura Viață și Sănătate, este plină de povestiri care amintesc de frumoasă legătură dintre Tata și tine, fiica Lui prețioasă. Cuvântul lui Dumnezeu ne promite că, prin Fiul Său, ne garantează siguranța. Viitorul nostru este sigur.

    Din aceeași categorie

    Dă-te la o parte!

    Am învățat că la vârsta ei eu îi pot fi doar prietenă, în niciun caz și conștiință. Dar cel mai mult am învățat să mă rog cu insistență și să mă dau la o parte din drum pentru ca Domnul să lucreze.

    Deschide-mi inima!

    Doamne, fie ca dragostea Ta necondiționată să crească în inima mea și să mă determine la acțiune!

    Stând neclintiți

    Pavel ne încurajează să ne rugăm prin Duhul Sfânt în toate ocaziile. Indiferent ce întâmpinăm, putem mereu să stăm neclintiți și să ne rugăm ca Dumnezeu să-Și arate puterea Sa maiestuoasă.

    Frumusețile lumii noastre

    O, Doamne, înainte să pășesc mai departe în această zi, ochii mei să fie deschiși la eterna Ta glorie și inima mea să fie purificată în dragostea Ta veșnică! Acest tărâm străin este mantaua mea, dar Tu ești Făcătorul și Adăpostul sufletului meu rătăcitor.

    Publicate astăzi

    Porunca a cincea

    Nici măcar părinții nu sunt veșnici, vor pleca la odihna lor mai devreme sau mai târziu. Dacă ar fi mult să considerăm că le datorăm viața, le datorăm măcar grija și preocuparea pe care ni le-au oferit, atât cât s-au priceput ei, în pruncia noastră. Acum, cât încă este posibil, avem șansa să le ascultăm sfaturile sau rugămințile; acum putem să le aducem simple mulțumiri și să-i convingem că suntem bine, că ne gândim la ei și că sunt valoroși în ochii noștri. Cel mai important lucru pentru un părinte este acela de a-și ști copilul fericit.

    Dă-te la o parte!

    Am învățat că la vârsta ei eu îi pot fi doar prietenă, în niciun caz și conștiință. Dar cel mai mult am învățat să mă rog cu insistență și să mă dau la o parte din drum pentru ca Domnul să lucreze.

    În luptă, dar nu disperaţi

    Gândeşte-te la cunoscuta zicală: „Când Dumnezeu închide uşa, tot El deschide o fereastră”, care exprimă într-un mod informal gândul principal de astăzi. Dumnezeu mi ne lasă niciodată să ajungem la limită. Doar aşteaptă-L în credinţă pe Iahve şi îţi vei redobândi speranţa.

    Slujind continuu

    PROVOCARE: Gândește-te cum i-ai putea implica în slujire pe copiii tăi sau pe copiii din biserica ta! Fă un plan ca, în locul în care ești, micuțul Samuel să poată sluji împreună cu tine!

    Sátán mesteri csalásai

    „A titkok az Úréi, a mi Istenünkéi; a kinyilatkoztatott dolgok pedig a mieink és a...