Ce vezi?

    El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu se veştejesc; tot ce începe duce la bun sfârşit. – Psalmii 1:3

    Mutarea recentă într-un oraş drăguţ din Sud ne-a trimis pe mine şi pe soţul meu în căutarea unui parc în care să putem sta pentru a ne bucura de un loc liniştit şi paşnic. L-am găsit. Este atât de mic, încât are doar cinci locuri de parcare, dar este uşor accesibil din stradă dacă mergi pe alee.

    Ne-am desfăcut scaunele pliabile şi ne-am bucurat de peisaj. Peste lac am observat o vilă mare albă, cu stâlpi în stilul celei de la Tara, descrisă în romanul Pe aripile vântului. „Trebuie să văd acel loc”, l-am ademenit eu pe soţul meu. O clădire din altă eră, m-am gândit. „Să mergem cu maşina în jurul lacului până în partea cealaltă pentru a vedea locul”, i-am spus. Zăbovind în scaunele noastre pentru o vreme, eu deja îmi imaginam un şir de scări circulare, muzică de cameră liniştitoare şi toate detaliile arhitecturale pe care le-ar fi putut avea o astfel de casă.

    După ce ne-am odihnit pentru o vreme, am pornit cu maşina înspre acel loc. Apropiindu-ne tot mai mult, am fost şocată de iarba până la genunchi şi de tăbliţele cu „De vânzare” din jurul clădirii. De ce atât de multe semne? Uşa de la garajul ataşat de casă era surpată, de parcă a intrat în ea un tanc. Casa care cândva a fost plină de graţie acum era pradă abandonării. Parcă se auzea strigătul „Te rog, repară-mă!” care cerea vopsea şi reparaţii. Cum s-a putut întâmpla aşa ceva? Mintea mea de scriitoare a trecut pe modul imaginaţie şi vizualizam scenele insipide care ar fi putut avea loc în acea casă frumoasă lăsată în paragină, unde nu mai vedeai nimic plăcut ochiului.

    Gândindu-mă la această casă veche, îi deplângeam starea… până am ajuns să mă gândesc mai bine. Este exact ca şi mine. Aşa aş fi şi eu dacă Isus nu m-arfi salvat de mine însumi. Chiar şi aşa, nu am nimic vrednic în mine. Scriptura ne spune: „După cum este scris: «Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar»” (Romani 3:10).

    Doar Domnul Isus are valoare. El este Cel asupra căruia vreau să îmi ţin aţintită privirea, să îl copiez, să devin asemenea Lui. Sper oare la prea mult? Cu siguranţă nu! Vrei să mi te alături în a fi a Lui într-un mod cu totul nou şi mai bun, lăsând în urmă frunzele noastre uscate şi cerându-I Lui să ude mlădiţele noi din inima noastră? El doreşte ca noi să îl reflectăm pe El, să fim ca cei binecuvântaţi, a căror nădejde nu este în ei înşişi. El doreşte să le spunem altora: „Vino să îl vezi pe Isus!”


    Betty Kossick

    Ce vezi? - 2019. Vrei să mi te alături în a fi a Lui într-un mod cu totul nou şi mai bun, lăsând în urmă frunzele noastre uscate şi cerându-I Lui să ude mlădiţele noi din inima noastră? El doreşte ca noi să îl reflectăm pe El, să fim ca cei binecuvântaţi, a căror nădejde nu este în ei înşişi.
    Carolyn Sutton
    Știai că Dumnezeu se bucură când privește la tine? Știai că doar când se gândește la tine Îi tresaltă inima în cântare? Cartea „Note de bucurie”, apărută la Editura Viață și Sănătate, este plină de povestiri care amintesc de frumoasă legătură dintre Tata și tine, fiica Lui prețioasă. Cuvântul lui Dumnezeu ne promite că, prin Fiul Său, ne garantează siguranța. Viitorul nostru este sigur.

    Din aceeași categorie

    Dă-te la o parte!

    Am învățat că la vârsta ei eu îi pot fi doar prietenă, în niciun caz și conștiință. Dar cel mai mult am învățat să mă rog cu insistență și să mă dau la o parte din drum pentru ca Domnul să lucreze.

    Deschide-mi inima!

    Doamne, fie ca dragostea Ta necondiționată să crească în inima mea și să mă determine la acțiune!

    Stând neclintiți

    Pavel ne încurajează să ne rugăm prin Duhul Sfânt în toate ocaziile. Indiferent ce întâmpinăm, putem mereu să stăm neclintiți și să ne rugăm ca Dumnezeu să-Și arate puterea Sa maiestuoasă.

    Frumusețile lumii noastre

    O, Doamne, înainte să pășesc mai departe în această zi, ochii mei să fie deschiși la eterna Ta glorie și inima mea să fie purificată în dragostea Ta veșnică! Acest tărâm străin este mantaua mea, dar Tu ești Făcătorul și Adăpostul sufletului meu rătăcitor.

    Publicate astăzi

    Porunca a cincea

    Nici măcar părinții nu sunt veșnici, vor pleca la odihna lor mai devreme sau mai târziu. Dacă ar fi mult să considerăm că le datorăm viața, le datorăm măcar grija și preocuparea pe care ni le-au oferit, atât cât s-au priceput ei, în pruncia noastră. Acum, cât încă este posibil, avem șansa să le ascultăm sfaturile sau rugămințile; acum putem să le aducem simple mulțumiri și să-i convingem că suntem bine, că ne gândim la ei și că sunt valoroși în ochii noștri. Cel mai important lucru pentru un părinte este acela de a-și ști copilul fericit.

    Dă-te la o parte!

    Am învățat că la vârsta ei eu îi pot fi doar prietenă, în niciun caz și conștiință. Dar cel mai mult am învățat să mă rog cu insistență și să mă dau la o parte din drum pentru ca Domnul să lucreze.

    În luptă, dar nu disperaţi

    Gândeşte-te la cunoscuta zicală: „Când Dumnezeu închide uşa, tot El deschide o fereastră”, care exprimă într-un mod informal gândul principal de astăzi. Dumnezeu mi ne lasă niciodată să ajungem la limită. Doar aşteaptă-L în credinţă pe Iahve şi îţi vei redobândi speranţa.

    Slujind continuu

    PROVOCARE: Gândește-te cum i-ai putea implica în slujire pe copiii tăi sau pe copiii din biserica ta! Fă un plan ca, în locul în care ești, micuțul Samuel să poată sluji împreună cu tine!

    Sátán mesteri csalásai

    „A titkok az Úréi, a mi Istenünkéi; a kinyilatkoztatott dolgok pedig a mieink és a...