Consilierul greier

    Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaced, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită. Prin harul care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine; ci să aibă simţiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credinţă pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia. – Romani 12:2,3

    Am tras grebla şi de pe ea a căzut mizerie într-o scobitură. Un greiere a sărit în sus din pământ şi apoi s-a făcut nevăzut. Oare crede că totul este doar despre elf m-am întrebat eu.

    În ultimele trei ore îndreptasem terenul din grădină, am mers în sus şi în jos. Apoi în stânga şi în dreapta. Apoi l-am greblat, pregătindu-l pentru însămânţare. Viaţa acelui greiere a fost întoarsă cu susul în jos, răsucită şi acoperită. Probabil că doar ce îşi venise în fire după prima lovitură când a venit următoarea. Orice făcea, încercările continuau să vină peste el. Dacă creierul unui greier ar putea percepe problemele vieţii, probabil că ar fi simţit că cineva îi dorea răul.

    Din perspectiva mea, nici măcar nu m-am gândit la acel greier până nu l-am văzut. Din întâmplare a fost în locul în care eu făceam o muncă bună şi demnă. Pregătirea terenului nu avea nimic de-a face cu greierul. Dar eu am continuat să mă gândesc la viaţa omului. Ocazional, cineva a făcut nişte remarci destul de urâte sau a făcut ceva foarte neplăcut. Uneori am fost ispitită să mă concentrez pe lipsa de respect arătată faţă de mine şi pe încercările care veneau în calea mea.

    Dar greierul acela îmi tulbura din nou şi din nou gândurile. Dacă aş vedea şi eu lumea aşa cum o vede Dumnezeu, poate că atunci când m-a rănit, persoana respectivă nici măcar nu se gândea la mine. Probabil că era ocupată să îndeplinească un lucru bun şi demn. Poate că mintea îi era în cu totul alt loc. Nu este vorba despre mine, mi-am dat eu seama atunci.

    Chiar dacă cineva m-a dispreţuit sau m-a jignit intenţionat, probabil că nu este vorba despre mine. Dacă este nerespectuos, aş putea spune că atitudinea aceasta este grăitoare despre persoana respectivă, despre inima acelei persoane. Buni sau răi, oamenii îşi arată caracterul prin cuvintele pe care le spun şi prin acţiunile lor.

    Agitaţia nu este despre mine. Lumea este mai mare decât mine. Aşa că, mi-am spus eu în sinea mea, permite-ţi să fii transformată — înnoieşte-ţi gândurile. Nu te mai gândi la tine însăţi. Priveşte lumea prin ochii lui Dumnezeu.


    Helen Heavirland

    Consilierul greier - 2019. Agitaţia nu este despre mine. Lumea este mai mare decât mine. Aşa că, mi-am spus eu în sinea mea, permite-ţi să fii transformată — înnoieşte-ţi gândurile. Nu te mai gândi la tine însăţi. Priveşte lumea prin ochii lui Dumnezeu.
    Carolyn Sutton
    Știai că Dumnezeu se bucură când privește la tine? Știai că doar când se gândește la tine Îi tresaltă inima în cântare? Cartea „Note de bucurie”, apărută la Editura Viață și Sănătate, este plină de povestiri care amintesc de frumoasă legătură dintre Tata și tine, fiica Lui prețioasă. Cuvântul lui Dumnezeu ne promite că, prin Fiul Său, ne garantează siguranța. Viitorul nostru este sigur.

    Din aceeași categorie

    Dă-te la o parte!

    Am învățat că la vârsta ei eu îi pot fi doar prietenă, în niciun caz și conștiință. Dar cel mai mult am învățat să mă rog cu insistență și să mă dau la o parte din drum pentru ca Domnul să lucreze.

    Deschide-mi inima!

    Doamne, fie ca dragostea Ta necondiționată să crească în inima mea și să mă determine la acțiune!

    Stând neclintiți

    Pavel ne încurajează să ne rugăm prin Duhul Sfânt în toate ocaziile. Indiferent ce întâmpinăm, putem mereu să stăm neclintiți și să ne rugăm ca Dumnezeu să-Și arate puterea Sa maiestuoasă.

    Frumusețile lumii noastre

    O, Doamne, înainte să pășesc mai departe în această zi, ochii mei să fie deschiși la eterna Ta glorie și inima mea să fie purificată în dragostea Ta veșnică! Acest tărâm străin este mantaua mea, dar Tu ești Făcătorul și Adăpostul sufletului meu rătăcitor.

    Publicate astăzi

    Porunca a cincea

    Nici măcar părinții nu sunt veșnici, vor pleca la odihna lor mai devreme sau mai târziu. Dacă ar fi mult să considerăm că le datorăm viața, le datorăm măcar grija și preocuparea pe care ni le-au oferit, atât cât s-au priceput ei, în pruncia noastră. Acum, cât încă este posibil, avem șansa să le ascultăm sfaturile sau rugămințile; acum putem să le aducem simple mulțumiri și să-i convingem că suntem bine, că ne gândim la ei și că sunt valoroși în ochii noștri. Cel mai important lucru pentru un părinte este acela de a-și ști copilul fericit.

    Dă-te la o parte!

    Am învățat că la vârsta ei eu îi pot fi doar prietenă, în niciun caz și conștiință. Dar cel mai mult am învățat să mă rog cu insistență și să mă dau la o parte din drum pentru ca Domnul să lucreze.

    În luptă, dar nu disperaţi

    Gândeşte-te la cunoscuta zicală: „Când Dumnezeu închide uşa, tot El deschide o fereastră”, care exprimă într-un mod informal gândul principal de astăzi. Dumnezeu mi ne lasă niciodată să ajungem la limită. Doar aşteaptă-L în credinţă pe Iahve şi îţi vei redobândi speranţa.

    Slujind continuu

    PROVOCARE: Gândește-te cum i-ai putea implica în slujire pe copiii tăi sau pe copiii din biserica ta! Fă un plan ca, în locul în care ești, micuțul Samuel să poată sluji împreună cu tine!

    Sátán mesteri csalásai

    „A titkok az Úréi, a mi Istenünkéi; a kinyilatkoztatott dolgok pedig a mieink és a...