Cuvintele gurii mele

    Un cuvânt spus la vremea potrivită este ca nişte mere de aur într-un coşuleţ de argint. – Proverbele 25:11

    Ieri mi-a sunat telefonul. Era o colegă care m-a rugat să rescriu un mesaj de mulţumire pentru un interviu. Imediat ce am terminat convorbirea, am primit un e-mail în care cineva mă ruga să corectez o ciornă şi să fac schimbările necesare înainte de a retrimite e-mailul. În această după-amiază voi participa la o întâlnire cu conducerea pentru a vorbi despre îngrijorările exprimate de colegii mei. Deşi nu este în fişa postului meu, adesea sunt rugată să fiu şi eu prezentă când situaţia cere o prezenţă calmă, politicoasă.

    Mi-aş dori să pot spune că întotdeauna aplic aceste abilităţi şi în viaţa mea personală, dar nu aşa stau lucrurile. Când ajung acasă, sunt deja sătulă să fiu înţelegătoare şi răbdătoare, iar cei apropiaţi mie adesea au de suferit din cauza cuvintelor mele pripite. Am vorbit fără a gândi mai întâi, i-am rănit pe cei pe care îi iubesc cu cuvintele sau cu tonul meu dur. Adesea îmi doresc să pot retrage cuvintele pe care le-am spus, dar răul a fost făcut deja.

    Nu cu mult timp în urmă, l-am rănit pe un bun prieten de-al meu şi, spre ruşinea mea, nu am fost conştientă de modul în care au fost percepute cuvintele mele. Tocmai trecuse prin două experienţe dureroase: prima, pierderea unuia dintre părinţi, şi a doua, trădarea unui prieten apropiat. Răspunsul meu, în loc să îi aducă mângâiere, i-a produs şi mai multă durere.

    Această experienţă îmi aminteşte de Iov. Iov suferea fizic, mental şi emoţional. Prietenii lui au venit să îl viziteze, cu siguranţă intenţionând să îi aducă mângâiere şi speranţă. Au stat alături de el şi nu au spus nimic timp de şapte zile, dându-şi seama de cât de profundă era durerea şi suferinţa lui. Dar când, într-un final, au vorbit, cuvintele lor nu au fost înălţătoare pentru el. Cuvintele lor au fost condamnatoare, provocându-i şi mai multă suferinţă.

    Mă întreb, oare de câte ori şi cuvintele mele sunt ca cele ale „prietenilor buni” ai lui Iov? Cuvintele mele aduc vindecare, ca o alifie, sau taie, ca ascuţişul unei săbii?

    Când va trebui să dau socoteală pentru cuvintele mele, aşa cum se spune în Matei 12:36, voi tremura de frică sau voi sta încrezătoare că cuvintele mele sunt pline de har, asemenea unui fagure, aducând dulceaţă sufletului şi sănătate trupului? Când va veni acea zi, mă rog ca, aşa cum prietenul meu s-a comportat cu mine, şi Dumnezeu să mă ierte pentru cuvintele gurii mele.


    Tamara Marquez de Smith

    Cuvintele gurii mele - 2019. Când va trebui să dau socoteală pentru cuvintele mele, voi tremura de frică sau voi sta încrezătoare că cuvintele mele sunt pline de har, asemenea unui fagure, aducând dulceaţă sufletului şi sănătate trupului?
    Carolyn Sutton
    Știai că Dumnezeu se bucură când privește la tine? Știai că doar când se gândește la tine Îi tresaltă inima în cântare? Cartea „Note de bucurie”, apărută la Editura Viață și Sănătate, este plină de povestiri care amintesc de frumoasă legătură dintre Tata și tine, fiica Lui prețioasă. Cuvântul lui Dumnezeu ne promite că, prin Fiul Său, ne garantează siguranța. Viitorul nostru este sigur.

    Din aceeași categorie

    Dă-te la o parte!

    Am învățat că la vârsta ei eu îi pot fi doar prietenă, în niciun caz și conștiință. Dar cel mai mult am învățat să mă rog cu insistență și să mă dau la o parte din drum pentru ca Domnul să lucreze.

    Deschide-mi inima!

    Doamne, fie ca dragostea Ta necondiționată să crească în inima mea și să mă determine la acțiune!

    Stând neclintiți

    Pavel ne încurajează să ne rugăm prin Duhul Sfânt în toate ocaziile. Indiferent ce întâmpinăm, putem mereu să stăm neclintiți și să ne rugăm ca Dumnezeu să-Și arate puterea Sa maiestuoasă.

    Frumusețile lumii noastre

    O, Doamne, înainte să pășesc mai departe în această zi, ochii mei să fie deschiși la eterna Ta glorie și inima mea să fie purificată în dragostea Ta veșnică! Acest tărâm străin este mantaua mea, dar Tu ești Făcătorul și Adăpostul sufletului meu rătăcitor.

    Publicate astăzi

    Porunca a cincea

    Nici măcar părinții nu sunt veșnici, vor pleca la odihna lor mai devreme sau mai târziu. Dacă ar fi mult să considerăm că le datorăm viața, le datorăm măcar grija și preocuparea pe care ni le-au oferit, atât cât s-au priceput ei, în pruncia noastră. Acum, cât încă este posibil, avem șansa să le ascultăm sfaturile sau rugămințile; acum putem să le aducem simple mulțumiri și să-i convingem că suntem bine, că ne gândim la ei și că sunt valoroși în ochii noștri. Cel mai important lucru pentru un părinte este acela de a-și ști copilul fericit.

    Dă-te la o parte!

    Am învățat că la vârsta ei eu îi pot fi doar prietenă, în niciun caz și conștiință. Dar cel mai mult am învățat să mă rog cu insistență și să mă dau la o parte din drum pentru ca Domnul să lucreze.

    În luptă, dar nu disperaţi

    Gândeşte-te la cunoscuta zicală: „Când Dumnezeu închide uşa, tot El deschide o fereastră”, care exprimă într-un mod informal gândul principal de astăzi. Dumnezeu mi ne lasă niciodată să ajungem la limită. Doar aşteaptă-L în credinţă pe Iahve şi îţi vei redobândi speranţa.

    Slujind continuu

    PROVOCARE: Gândește-te cum i-ai putea implica în slujire pe copiii tăi sau pe copiii din biserica ta! Fă un plan ca, în locul în care ești, micuțul Samuel să poată sluji împreună cu tine!

    Sátán mesteri csalásai

    „A titkok az Úréi, a mi Istenünkéi; a kinyilatkoztatott dolgok pedig a mieink és a...