Vocea

    Câtă vreme se zice: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii!” – Evrei 3:15

    Era o zi de miercuri, iunie 2011. Tocmai ce parcursesem cei aproape cinci kilometri cu bicicleta de la lucru până acasă, în Stockport, Anglia. Îmi planificasem să merg cu maşina la ora de rugăciune. Se apropia timpul când trebuia să plec, dar soţul meu nu se întorsese cu maşina şi nu puteam să iau legătura cu el prin telefon. Ei bine, nu voi putea merge la ora de rugăciune, mi-am spus în sinea mea.

    Apoi am auzit o voce: Du-te la ora de rugăciune. În mintea mea susţineam cu tărie că nu pot merge: nu aveam maşină, eram obosită, urma să fie întuneric atunci când trebuia să mă întorc şi doar ce mă schimbasem de haine. Pur şi simplu nu pot merge. Du-te la ora de rugăciune! Aceeaşi voce, asemenea unei tobe, era tot mai insistentă şi mai tare.

    În cele din urmă am strigat: „Bine, merg!” Hotărâtă, m-am schimbat din nou în echipamentul pentru bicicletă şi am mai făcut câţiva kilometri până la biserică. Când am ajuns acolo, am întrebat: „Acum Ce urmează?” Tăcere. Am aşteptat în linişte un glas care să mă călăuzească şi l-am auzit din gura unei mame tinere. O tânără pe care nu o cunoşteam, Sheila, asistentă medicală din Filipine, avea nevoie de un stagiu de adaptare de douăsprezece săptămâni pentru a putea lucra ca asistentă în Marea Britanie. Îşi asigurase un loc teoretic la o universitate din zonă, dar nu reuşise să găsească un stagiu undeva în apropierea familiei ei. Îi mai rămăseseră doar câteva zile până la expirarea vizei de muncă. Sheila şi familia ei postiseră şi se rugaseră să găsească o soluţie. Din poziţia pe care o ocupam la acea vreme, de director asociat al unei organizaţii de îngrijire a sănătăţii, Sheila a reuşit să câştige experienţa practică de care avea nevoie pentru recunoaşterea calificării de asistentă medicală şi, în cele din urmă, a fost angajată ca asistentă medicală în Secţia de oncologie.

    Cinci ani mai târziu, eu şi Sheila ne-am povestit una alteia experienţa aceasta. Ea mi-a spus că dintre toate asistentele medicale din acel program, ea a fost singura care obţinuse un loc atât de aproape de casă. Trebuia să meargă doar patru-cinci ore pe zi, în timp ce colegele ei lucrau în ture de şapte-douăsprezece ore. Astăzi încă Îl laudă pe Dumnezeu pentru modul miraculos în care a răspuns rugăciunii ei. Şi eu Îl laud pe Dumnezeu că am ascultat glasul Lui şi nu mi-am împietrit inima, pentru ca El să poată răspunde la o rugăciune.

    Astăzi, nu îţi împietri inima.


    Lucile Fifield

    Vocea - 2019. Astăzi încă Sheila îl laudă pe Dumnezeu pentru modul miraculos în care a răspuns rugăciunii ei. Şi eu Îl laud pe Dumnezeu că am ascultat glasul Lui şi nu mi-am împietrit inima, pentru ca El să poată răspunde la o rugăciune.
    Carolyn Sutton
    Știai că Dumnezeu se bucură când privește la tine? Știai că doar când se gândește la tine Îi tresaltă inima în cântare? Cartea „Note de bucurie”, apărută la Editura Viață și Sănătate, este plină de povestiri care amintesc de frumoasă legătură dintre Tata și tine, fiica Lui prețioasă. Cuvântul lui Dumnezeu ne promite că, prin Fiul Său, ne garantează siguranța. Viitorul nostru este sigur.

    Din aceeași categorie

    Dă-te la o parte!

    Am învățat că la vârsta ei eu îi pot fi doar prietenă, în niciun caz și conștiință. Dar cel mai mult am învățat să mă rog cu insistență și să mă dau la o parte din drum pentru ca Domnul să lucreze.

    Deschide-mi inima!

    Doamne, fie ca dragostea Ta necondiționată să crească în inima mea și să mă determine la acțiune!

    Stând neclintiți

    Pavel ne încurajează să ne rugăm prin Duhul Sfânt în toate ocaziile. Indiferent ce întâmpinăm, putem mereu să stăm neclintiți și să ne rugăm ca Dumnezeu să-Și arate puterea Sa maiestuoasă.

    Frumusețile lumii noastre

    O, Doamne, înainte să pășesc mai departe în această zi, ochii mei să fie deschiși la eterna Ta glorie și inima mea să fie purificată în dragostea Ta veșnică! Acest tărâm străin este mantaua mea, dar Tu ești Făcătorul și Adăpostul sufletului meu rătăcitor.

    Publicate astăzi

    În luptă, dar nu disperaţi

    Gândeşte-te la cunoscuta zicală: „Când Dumnezeu închide uşa, tot El deschide o fereastră”, care exprimă într-un mod informal gândul principal de astăzi. Dumnezeu mi ne lasă niciodată să ajungem la limită. Doar aşteaptă-L în credinţă pe Iahve şi îţi vei redobândi speranţa.

    Slujind continuu

    PROVOCARE: Gândește-te cum i-ai putea implica în slujire pe copiii tăi sau pe copiii din biserica ta! Fă un plan ca, în locul în care ești, micuțul Samuel să poată sluji împreună cu tine!

    Sátán mesteri csalásai

    „A titkok az Úréi, a mi Istenünkéi; a kinyilatkoztatott dolgok pedig a mieink és a...

    Protecție Divină

    Domnul te va păzi la plecare și la venire, de acum și pînă în veac....

    Nici măcar jumătate

    Deși la prima vedere anturajul pe care îl alegem și locul în care alegem să trăim pot părea inofensive, ele pot deveni totuși periculoase. Poate că ne considerăm suficient de maturi ca să fim ispitiți de ceva dăunător. Însă realitatea este că, pe neobservate, ceea ce se întâmplă lângă noi ne influențează, mai ales dacă e vorba de ceva negativ. Nimic din ceea ce vedem sau auzim nu ne lasă indiferenți, chiar dacă nu acordăm prea multă atenție. A ne considera intangibili nu este o dovadă de înțelepciune și nici de tărie, ci mai degrabă trădează imaturitate și superficialitate. A ne teme de influențe rele nu e o slăbiciune, ci o dovadă de precauție și discernământ spiritual.