Vreau să fac voia Ta, Dumnezeule! Şi Legea Ta este în fundul inimii mele. – Psalmii 40:8
Când ne gândim la povestea Esterei, împărăteasa, avem tendinţa să privim doar la ultima parte a vieţii ei de împărăteasă. Dar aş vrea să privim şi la începutul ei. Era doar o fată evreică a cărei familie alesese să rămână în Persia, o ţară străină, atunci când s-ar fi putut întoarce în ţara lor. În comparaţie cu viaţa de astăzi, pe atunci viaţa era simplă. Deşi era orfană, fusese adoptată de verişorul ei, Mardoheu, şi dusă în casa lui pentru a o creşte ca pe copilul lui.
Cândva, în anii în care a crescut, Estera a trebuit să aleagă: să se plângă de nenorocirea ei sau să privească la partea bună şi să Îi mulţumească lui Dumnezeu pentru binecuvântările ei. Ea a ales să fie recunoscătoare şi şi-a format o relaţie de încredere în Dumnezeu.
De fapt, ea a ales să înflorească acolo unde fusese semănată şi să devină o binecuvântare.
Când părea să nu mai existe speranţă ca poporul lui Dumnezeu să fie eliberat, Estera şi-a dat seama că, pentru a trece de criza din faţa lor, era nevoie de curaj şi de a acţiona rapid. Ea ştia că doar Dumnezeu ar fi putut lucra să îi salveze. I-a spus lui Mardoheu să anunţe post şi rugăciune timp de trei zile pentru toţi evreii din Susa. Apoi şi-a riscat viaţa pentru a-şi salva poporul şi Dumnezeu a putut astfel să salveze mii de evrei care trăiau în Persia.
Biblia ne prezintă povestea multor femei care aveau o relaţie cu Dumnezeu şi care erau dispuse să fie folosite de El.
Dumnezeu caută şi acum femei care sunt dispuse să lucreze pentru El.
Când eram tânără am citit un articol de June Strong intitulat: „înfloreşte acolo unde ai fost semănat.” în acel articol se sugera să ne scriem epitaful. Ce am vrea să spună oamenii despre noi după ce murim? Niciodată înainte nu m-am gândit la acest lucru şi la început mi s-a părut o idee morbidă. Dar m-a pus pe gânduri! Am acceptat provocarea şi am scris ce aş vrea să se spună despre mine. Acel articol mi-a schimbat viata.
Ce am scris? Am scris că îmi doream ca oamenii să îşi amintească de mine ca o persoană veselă, care a iubit viaţa şi căreia îi plăcea să îşi ajute semenii. Îmi doream ca Dumnezeu să mă folosească oriunde eram semănată.
Dumnezeu te poate folosi şi pe tine, dacă doreşti să te laşi folosită.
Celia Mejia Cruz
