El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut. – Apocalipsa 21:4
Unora le plac câinii, altora pisicile şi mai sunt persoane cărora le plac iepurii. Toţi cei care mă cunosc de cel puţin cinci secunde ştiu că mie îmi plac iepurii. Atracţia mea pentru iepuri a început încă de când eram copilă şi, în prezent, îmi iubesc iepurii Angora aproape ca şi când ar fi copiii mei.
Pe internet poţi găsi poze frumoase cu iepuri şi materiale video şi, într-o zi, nu ştiu cum, am dat peste un video foarte drăguţ cu un iepure alb care mânca zmeură, era un material video produs de PETA, despre modul în care sunt trataţi iepurii Angora în unele ţări. Am fost prea traumatizată pentru a-mi aminti acum numele acelor ţări. Am văzut doar o secvenţă scurtă când iepurele striga în timp ce îi era jupuită blana de pe el. Automat am pus mâna pe tastatură, încercând să opresc materialul video! Să îl opresc! Să îl opresc cumva! Am făcut o criză de isterie şi sper ca niciodată să nu mai vizionez aşa ceva. Din nefericire, trebuia să merg să o iau pe fiica mea de la şcoală. Când am ajuns acolo, eram atât de supărată, încât a trebuit să o rog pe ea să conducă înapoi acasă pentru că eu nu eram în stare. O oră mai târziu eram cam în aceeaşi stare, mă simţeam eu jupuită, de parcă mie îmi luaseră pielea şi simpla existenţă era dureroasă pentru mine.
Atunci, în acea agonie pe care o simţeam, rugându-L pe Dumnezeu să şteargă din mintea mea imaginile cu acel iepure care suferea, m-am gândit că durerea mea era doar un ecou foarte slab al durerii pe care Adam şi Eva probabil că au simţit-o imediat după cădere. Cât de mult şi-ar fi dorit ei să şteargă cu buretele ce făcuseră şi să se întoarcă la viaţa de dinainte de cădere! Probabil că au plâns, întristarea lor a fost atât de mare şi copleşitoare, încât chiar s-au ascuns de Dumnezeu. Imaginează-ţi cum s-au simţit ei când, mai târziu, Dumnezeu le-a dat pielea acelor frumoase creaturi cu care se jucaseră şi de care se bucuraseră cu doar câteva ore înainte.
Este mult prea uşor să ne complăcem în păcat, să îi permitem să se strecoare în vieţile noastre. Dar nu ar trebui să uităm niciodată plata păcatului; nu ar trebui să uităm niciodată care este adevărata faţă a răului sau să îi punem o mască. Oricât de mult mi-aş dori să nu fi văzut acel video, sunt recunoscătoare pentru un lucru. Mi-a reamintit că, indiferent cât de rea devine această lume, este doar o umbră trecătoare. Într-o zi, foarte curând, nu va mai fi suferinţă, nu va mai fi durere. De această speranţă trebuie să ne prindem atunci când potopul de rău ameninţă să ne ia cu asalt.
Celeste Perrino-Walker
