Pâinea pe ape

    Aruncă-ţi pâinea pe ape, şi după multă vreme o vei găsi iarăşi! – Eclesiastul 11:1

    Am intrat în camera mea de hotel, rezervată pentru conferinţa pe teme medicale la care participam. Telefonul suna când am intrat, aşa că am răspuns. „Alo”, am spus eu.

    Vocea de la celălalt fir al telefonului a întrebat: „Sunteţi dr. Blaylock din Birmingham?”

    „Da, eu sunt”, am răspuns.

    „Numele meu este Jeff. Poate nu vă amintiţi de mine, dar pe vremea când am fost student la medicină am făcut un stagiu de o lună la anestezie, cu dumneavoastră, în urmă cu douăzeci şi cinci de ani. Nu ştiam înspre ce ramură să mă îndrept în medicină şi în acea lună am hotărât să devin anestezist.”

    Am ascultat uimită ce a avut de spus în continuare. „În ultimii douăzeci de ani am practicat aici în Colorado şi niciodată nu am regretat acea decizie.” Jeff, care era la aceeaşi conferinţă la care participam şi eu, a întrebat dacă ne-am putea întâlni în persoană. Am petrecut puţin timp împreună înainte de a pleca. Acele câteva minute m-au înviorat în următoarele câteva zile.

    Şi acum, când mă gândesc la ce a spus Jeff sunt uimită. Am interacţionat doar treizeci de zile pline de agitaţie – în urmă cu douăzeci şi cinci de ani. Eram privată de somn şi stresată din cauza cererilor programului de rezidenţiat, încercând să le arăt studenţilor care sunt bazele anesteziei. Le-am împărtăşit motivul pentru care alesesem acea profesie. Sunt sigură că la acel moment nu m-am gândit să influenţez în vreun fel cursul vieţii acelui tânăr. Apoi gândul meu a mers la partea spirituală. Nu încercasem să îl conving pe tânărul Jeff să devină anestezist. Doar îi arătasem ce îmi plăcea mie la această ramură a medicinei. În timpul petrecut împreună, le-am împărtăşit motivele care m-au condus pe mine să iau decizia profesională pe care am luat-o. A fost uşor.

    Deci… de câte ori am simţit că era prea greu pentru mine să le vorbesc altora despre Hristos? în zilele ocupate şi pline de stres, nu este „datoria” mea să conving pe cineva că trebuie să devină creştin. Eu doar trebuie să le arăt oamenilor de ce L-am ales pe Isus. Pot doar să explic de ce a fi un urmaş al Lui îmi oferă satisfacţie în viaţă, o satisfacţie care se întinde până în veşnicie. Doar asta trebuie să faci şi tu, iar Duhul Sfânt va face restul.

    După ce ne despărţim de ceilalţi, poate nu simţim că am fi făcut ceva special. Totuşi, în viitor — sau în cer — vom fi surprinşi de rezultatele influenţei noastre în vieţile celorlalţi.


    Suzanne Blaylock

    Pâinea pe ape - 2019. Eu doar trebuie să le arăt oamenilor de ce L-am ales pe Isus. Pot doar să explic de ce a fi un urmaş al Lui îmi oferă satisfacţie în viaţă, o satisfacţie care se întinde până în veşnicie. Doar asta trebuie să faci şi tu, iar Duhul Sfânt va face restul.
    Carolyn Sutton
    Știai că Dumnezeu se bucură când privește la tine? Știai că doar când se gândește la tine Îi tresaltă inima în cântare? Cartea „Note de bucurie”, apărută la Editura Viață și Sănătate, este plină de povestiri care amintesc de frumoasă legătură dintre Tata și tine, fiica Lui prețioasă. Cuvântul lui Dumnezeu ne promite că, prin Fiul Său, ne garantează siguranța. Viitorul nostru este sigur.

    Din aceeași categorie

    Deschide-mi inima!

    Doamne, fie ca dragostea Ta necondiționată să crească în inima mea și să mă determine la acțiune!

    Stând neclintiți

    Pavel ne încurajează să ne rugăm prin Duhul Sfânt în toate ocaziile. Indiferent ce întâmpinăm, putem mereu să stăm neclintiți și să ne rugăm ca Dumnezeu să-Și arate puterea Sa maiestuoasă.

    Frumusețile lumii noastre

    O, Doamne, înainte să pășesc mai departe în această zi, ochii mei să fie deschiși la eterna Ta glorie și inima mea să fie purificată în dragostea Ta veșnică! Acest tărâm străin este mantaua mea, dar Tu ești Făcătorul și Adăpostul sufletului meu rătăcitor.

    Pe cine reflectăm?

    Purtarea noastră ar trebui să reflecte statutul de copii ai lui Dumnezeu. Să ne rugăm zilnic să fim o oglindă a dragostei și a caracterului Tatălui.

    Publicate astăzi

    Nici măcar jumătate

    Deși la prima vedere anturajul pe care îl alegem și locul în care alegem să trăim pot părea inofensive, ele pot deveni totuși periculoase. Poate că ne considerăm suficient de maturi ca să fim ispitiți de ceva dăunător. Însă realitatea este că, pe neobservate, ceea ce se întâmplă lângă noi ne influențează, mai ales dacă e vorba de ceva negativ. Nimic din ceea ce vedem sau auzim nu ne lasă indiferenți, chiar dacă nu acordăm prea multă atenție. A ne considera intangibili nu este o dovadă de înțelepciune și nici de tărie, ci mai degrabă trădează imaturitate și superficialitate. A ne teme de influențe rele nu e o slăbiciune, ci o dovadă de precauție și discernământ spiritual.

    Deschide-mi inima!

    Doamne, fie ca dragostea Ta necondiționată să crească în inima mea și să mă determine la acțiune!

    Rugăciunea şi mulţumirea

    Dacă treci prin dificultăţi, în mod deosebit din cauza insultelor, a urii, a invidiei, a resentimentelor sau asprimii în relaţiile cu ceilalţi, citeşte, reciteşte, memorează şi roagă-te. Copiază acest text pe ceva şi poartă-l la tine pentru a-l folosi când eşti ispitit. Mai presus de toate, roagă-te tot timpul, aşa cum te învaţă apostolul Pavel.

    O apă limpede

    Doamne, ajută-mă să port lumina Ta pentru semenii mei astăzi și în fiecare zi! PROVOCARE: Ia-ți timp să meditezi la viața ta așa cum este ea reflectată în cei din jurul tău!

    A hamis tudomány veszélyei

    „Timótheus, őrizd meg, ami rád van bízva, elfordulván a szentségtelen, üres beszédektől és a hamis...