Moise a zis lui faraon: „Hotărăşte-mi când să mă rog Domnului pentru tine, pentru slujitorii tăi şi pentru poporul tău, ca să îndepărteze broaştele de la tine şi din casele tale?”… El a răspuns: „Mâine.” – Exodul 8:9,10
Când înţelegem ce vrea Dumnezeu să ne înveţe, vom avea o imagine cu totul diferită despre Cuvântul Său. De exemplu, când copiii Săi au fost robi în Egipt, Dumnezeu a vrut să îi ajute. Cum? Dumnezeu a trimis o serie de plăgi pentru a înmuia inima lui Faraon. Una din acele plăgi erau broaştele. Dumnezeu nu a lăsat o palmă de pământ neatinsă în Egipt: broaştele erau în bucătărie, în pat, în cuptoare – peste tot.
Mi-o imaginez pe soţia lui Faraon spunând: „M-am săturat! Nu mai suport toate broaştele astea.” Este posibil ca Faraon să fi ascultat de soţia lui. Apoi a venit Moise la el şi i-a cerut să îi scape de broaşte. „Roagă-te la Dumnezeul tău”, i-a spus Faraon. Moise i-a răspuns: „Hotărăşte-mi când să mă rog Domnului pentru tine.” Cu alte cuvinte: „Hotărăşte tu când să îndepărteze Dumnezeu broaştele din viaţa ta.” El spunea de fapt: „Doar spune-mi când. Dumnezeu este gata, Dumnezeu poate şi este puternic. Doar spune-mi când vrei să se întâmple acest lucru, Faraon.”
Răspunsul lui Faraon mi se pare ciudat. El a spus: „Mâine.” Gândeşte-te puţin la asta. Dumnezeu era gata să îndepărteze broaştele, dar răspunsul lui Faraon a fost: „Nu astăzi, mâine.” Uimitor! Şi totuşi, la fel de uşor şi noi facem acelaşi lucru. „Doamne, pot să mă descurc eu în situaţia aceasta. Mâine îţi voi cere ajutorul.” Mâine.
Îi permitem noi lui Dumnezeu să se ocupe de „broaştele” care vin asupra noastră ca o ciumă? Mă gândesc la câteva exemple, cum ar fi emoţiile dăunătoare cu care preferăm să trăim în loc să I le dăm astăzi lui Dumnezeu: griji, teamă, un spirit neiertător, invidie, tristeţe, ruşine, vină, gelozie, amărăciune sau ranchiună. Poate că încercăm să rezolvăm aceste probleme amânând sau evitând situaţia. Evităm să o predăm lui Dumnezeu. Astăzi, Hristos doreşte să înlăture „broaştele”, care sunt ca o ciumă asupra noastră. „Căci n-avem un Mare-Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre… Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie” (Evrei 4:15,16).
Raquel Queiroz da Costa Arrais
