Ca nişte buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi să slujească altora după darul pe care l-a primit. – 1 Petru 4:10
Într-unul din momentele mele de reflecţie ca pensionară, am început să mă gândesc la viaţa mea şi am fost şocată de următoarea întrebare: „Shirley, ce faci cu ce ţi-a mai rămas?” Cântărind toate ideile care mi-au trecut prin minte, am început să mă gândesc la devoţionalele publicate de departamentul Misiunea femeii şi cât de mult m-au binecuvântat, inspirat şi încurajat în călătoria mea de creştin acele articole scrise de solii lui Dumnezeu. Timp de mulţi ani am dăruit astfel de devoţionale membrilor familiei, prietenilor şi la cabinetele medicale pe unde mergeam. Acum am simtit îndemnul să extind această lucrare si să dăruiesc devoţionale si femeilor pe care le întâlnesc pe unde mai călătoresc.
În urmă cu câteva luni, am primit un e-mail de la o doamnă pe care am întâlnit-o într-o croazieră. Îmi ceruse să mă rog pentru intervenţia chirurgicală pe care urma să o facă. M-am rugat pentru ea, dar i-am trimis şi un devoţional. Ea a răspuns: „Devoţionalul de la tine a ajuns în ziua în care mi-am încheiat terapia! Povestioarele scurte m-au făcut să privesc dincolo de persoana mea şi să apreciez dragostea şi grija trimise prin solii lui Dumnezeu pentru a-mi reaminti de grija pe care o primim zilnic… bolnavi sau sănătoşi, în durere sau în bucurie. Experienţa ta despre păsări mă face să privesc îngrijitorii ca pe acele păsări de la fereastra ta. Îţi mulţumesc.” I-am mulţumit lui Dumnezeu pentru ocazia de a sluji cuiva de atât de departe.
O altă povară pe care Dumnezeu a pus-o în inima mea a fost să încurajez femeile să scrie. Până în prezent au fost publicate douăsprezece articole de la aceste femei. Maple, după ce a primit cartea ei cadou din partea editurii, a fost atât de entuziasmată să vadă numele ei în carte, încât a sunat pentru a-şi exprima recunoştinţa: „Nu ştiam că pot scrie, dar tu ai continuat să insişti să scriu. Şi aşa am făcut. Acum ţin în mână o carte cu numele meu în ea. Îmi vine să plâng.” Mă bucur de aceste proiecte noi pe care le-am descoperit în anii bătrâneţii.
Drag călător creştin, ce faci tu cu ce ţi-a mai rămas? Nu ai nicio idee? Ei bine, de ce nu îl rogi pe Dumnezeu să îţi descopere? El ne-a dat fiecăruia dintre noi talente. Poate al tău este să ajuţi o vecină abuzată, să te rogi cu cel îndurerat, să vizitezi un azil de bătrâni sau pe cineva de la puşcărie sau să trimiţi cuiva un bileţel de mulţumire. Dacă eşti dispusă, Dumnezeu îţi poate oferi ocazii. Nu amâna. Începe astăzi! Atinge o viaţă, fă diferenţa pentru Isus!
Shirley C. Iheanacho
