Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările. – Proverbele 3:6
Mă bucur foarte mult de timpul pe care îl petrec ca voluntară în fiecare marţi dimineaţa la departamentul de îngrijire pastorală. Dimineaţa, după ce ajung pacienţii nou-internaţi, îi vizitez şi îi sfătuiesc să apeleze la serviciile de capelanie. Mă ofer să îl sun pe pastorul lor, dacă acesta nu ştie că pacientul respectiv este în spital.
Atunci când pacientul nu îşi exprimă dorinţa de a vorbi, de obicei vizitele mele sunt scurte. Dacă totuşi vrea să vorbim, rămân atâta timp cât cealaltă persoană are nevoie de o ureche care să asculte. Mă uimeşte faptul că, oricât de bolnavi ar fi, în cei cinci ani în care am făcut voluntariat acolo, niciunul dintre ei nu a fost nepoliticos sau morocănos. Ocazional, unele persoane spun că nu sunt interesate de nimic de natură religioasă şi îi asigur de îndată că alegerea le aparţine.
Când instruiesc alţi voluntari, le spun foarte clar că, dacă atunci când plecăm, pacientul nu simte că a fost vizitat de o persoană plăcută, atunci nu ar fi trebuit să intrăm în acel salon deloc. Întotdeauna este o binecuvântare să încurajezi un pacient cu un cuvânt de rugăciune.
Înainte să încep această lucrare, nu eram sigură că mă voi simţi confortabil să mă rog cu străinii. Acum îmi dau seama că acelea sunt momentele cele mai aşteptate de mine şi sunt foarte recunoscătoare pentru orice oportunitate.
Descopăr că şi alţi creştini sunt bucuroşi să audă şi/sau să vorbească despre dragostea şi grija lui Hristos pentru ei. Necreştinii sau cei care au fost creştini cândva adesea reacţionează cu emoţie şi recunoştinţă.
Ce privilegiu să răspund atunci când Duhul Sfânt îmi aminteşte să înalţ o rugăciune pentru o persoană care pare morocănoasă sau neinteresată de rugăciune! Dar pot totuşi observa cât de atinşi sunt şi chiar recunoscători.
Cele câteva ore de voluntariat din fiecare săptămână sunt depăşite, de departe, de multele binecuvântări şi bucurii pe care le primesc în schimbul slujirii.
Am făcut voluntariat în multe alte departamente ale spitalului şi în comunitate, dar acest efort mi se pare cel mai plin de satisfacţii.
Scopul meu în a-ţi povesti această parte din viaţa mea este să te încurajez să te aventurezi pentru Domnul într-un mod neîncercat de tine până acum.
Dorothy Wainwright Carey
