Încurajându-i pe ceilalți

    Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările. – Proverbele 3:6

    Mă bucur foarte mult de timpul pe care îl petrec ca voluntară în fiecare marţi dimineaţa la departamentul de îngrijire pastorală. Dimineaţa, după ce ajung pacienţii nou-internaţi, îi vizitez şi îi sfătuiesc să apeleze la serviciile de capelanie. Mă ofer să îl sun pe pastorul lor, dacă acesta nu ştie că pacientul respectiv este în spital.

    Atunci când pacientul nu îşi exprimă dorinţa de a vorbi, de obicei vizitele mele sunt scurte. Dacă totuşi vrea să vorbim, rămân atâta timp cât cealaltă persoană are nevoie de o ureche care să asculte. Mă uimeşte faptul că, oricât de bolnavi ar fi, în cei cinci ani în care am făcut voluntariat acolo, niciunul dintre ei nu a fost nepoliticos sau morocănos. Ocazional, unele persoane spun că nu sunt interesate de nimic de natură religioasă şi îi asigur de îndată că alegerea le aparţine.

    Când instruiesc alţi voluntari, le spun foarte clar că, dacă atunci când plecăm, pacientul nu simte că a fost vizitat de o persoană plăcută, atunci nu ar fi trebuit să intrăm în acel salon deloc. Întotdeauna este o binecuvântare să încurajezi un pacient cu un cuvânt de rugăciune.

    Înainte să încep această lucrare, nu eram sigură că mă voi simţi confortabil să mă rog cu străinii. Acum îmi dau seama că acelea sunt momentele cele mai aşteptate de mine şi sunt foarte recunoscătoare pentru orice oportunitate.

    Descopăr că şi alţi creştini sunt bucuroşi să audă şi/sau să vorbească despre dragostea şi grija lui Hristos pentru ei. Necreştinii sau cei care au fost creştini cândva adesea reacţionează cu emoţie şi recunoştinţă.

    Ce privilegiu să răspund atunci când Duhul Sfânt îmi aminteşte să înalţ o rugăciune pentru o persoană care pare morocănoasă sau neinteresată de rugăciune! Dar pot totuşi observa cât de atinşi sunt şi chiar recunoscători.

    Cele câteva ore de voluntariat din fiecare săptămână sunt depăşite, de departe, de multele binecuvântări şi bucurii pe care le primesc în schimbul slujirii.

    Am făcut voluntariat în multe alte departamente ale spitalului şi în comunitate, dar acest efort mi se pare cel mai plin de satisfacţii.

    Scopul meu în a-ţi povesti această parte din viaţa mea este să te încurajez să te aventurezi pentru Domnul într-un mod neîncercat de tine până acum.


    Dorothy Wainwright Carey

    Încurajându-i pe ceilalți - 2019. Ce privilegiu să răspund atunci când Duhul Sfânt îmi aminteşte să înalţ o rugăciune pentru o persoană care pare morocănoasă sau neinteresată de rugăciune! Dar pot totuşi observa cât de atinşi sunt şi chiar recunoscători.
    Carolyn Sutton
    Știai că Dumnezeu se bucură când privește la tine? Știai că doar când se gândește la tine Îi tresaltă inima în cântare? Cartea „Note de bucurie”, apărută la Editura Viață și Sănătate, este plină de povestiri care amintesc de frumoasă legătură dintre Tata și tine, fiica Lui prețioasă. Cuvântul lui Dumnezeu ne promite că, prin Fiul Său, ne garantează siguranța. Viitorul nostru este sigur.

    Din aceeași categorie

    Dă-te la o parte!

    Am învățat că la vârsta ei eu îi pot fi doar prietenă, în niciun caz și conștiință. Dar cel mai mult am învățat să mă rog cu insistență și să mă dau la o parte din drum pentru ca Domnul să lucreze.

    Deschide-mi inima!

    Doamne, fie ca dragostea Ta necondiționată să crească în inima mea și să mă determine la acțiune!

    Stând neclintiți

    Pavel ne încurajează să ne rugăm prin Duhul Sfânt în toate ocaziile. Indiferent ce întâmpinăm, putem mereu să stăm neclintiți și să ne rugăm ca Dumnezeu să-Și arate puterea Sa maiestuoasă.

    Frumusețile lumii noastre

    O, Doamne, înainte să pășesc mai departe în această zi, ochii mei să fie deschiși la eterna Ta glorie și inima mea să fie purificată în dragostea Ta veșnică! Acest tărâm străin este mantaua mea, dar Tu ești Făcătorul și Adăpostul sufletului meu rătăcitor.

    Publicate astăzi

    Porunca a cincea

    Nici măcar părinții nu sunt veșnici, vor pleca la odihna lor mai devreme sau mai târziu. Dacă ar fi mult să considerăm că le datorăm viața, le datorăm măcar grija și preocuparea pe care ni le-au oferit, atât cât s-au priceput ei, în pruncia noastră. Acum, cât încă este posibil, avem șansa să le ascultăm sfaturile sau rugămințile; acum putem să le aducem simple mulțumiri și să-i convingem că suntem bine, că ne gândim la ei și că sunt valoroși în ochii noștri. Cel mai important lucru pentru un părinte este acela de a-și ști copilul fericit.

    Dă-te la o parte!

    Am învățat că la vârsta ei eu îi pot fi doar prietenă, în niciun caz și conștiință. Dar cel mai mult am învățat să mă rog cu insistență și să mă dau la o parte din drum pentru ca Domnul să lucreze.

    În luptă, dar nu disperaţi

    Gândeşte-te la cunoscuta zicală: „Când Dumnezeu închide uşa, tot El deschide o fereastră”, care exprimă într-un mod informal gândul principal de astăzi. Dumnezeu mi ne lasă niciodată să ajungem la limită. Doar aşteaptă-L în credinţă pe Iahve şi îţi vei redobândi speranţa.

    Slujind continuu

    PROVOCARE: Gândește-te cum i-ai putea implica în slujire pe copiii tăi sau pe copiii din biserica ta! Fă un plan ca, în locul în care ești, micuțul Samuel să poată sluji împreună cu tine!

    Sátán mesteri csalásai

    „A titkok az Úréi, a mi Istenünkéi; a kinyilatkoztatott dolgok pedig a mieink és a...