Apă pură, vie

    Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete. – loan 4:14

    Când ai citit relatarea despre femeia de la fântână, te-ai gândit vreodată cât de însetată trebuie să fi fost? Afară era caniculă, drumul era prăfuit. Lui Isus îi era sete şi a cerut apă. Când a fost ultima dată când ai avut nevoie disperată de un pahar cu apă?

    Cândva am participat la o conferinţă foarte mare în luna august. Căldura verii texane depăşeşte patruzeci de grade. Când umblu, eu mă sprijin de un baston (după o operaţie dublă de înlocuire a genunchiului şi alte complicaţii). Mi-a fost foarte greu ca la sfârşitul întâlnirii să îmi croiesc drum pe holurile aglomerate, şi nu doar mie, ci şi altor mii de participanţi.

    Eu şi soţul meu ne-am croit drum încetul cu încetul spre amfiteatrul mare, dar ajunşi acolo am văzut că piaţa era supraaglomerată. Făcându-ne loc prin mulţime, el a observat un spaţiu deschis în perete unde m-aş fi putut sprijini puţin pentru a mă odihni. Soţul meu trebuia să se întâlnească cu cineva cu care se înţelesese să ne ducă până la maşina noastră. Singurul loc de parcare pe care l-a găsit a fost în parcarea unui hotel, la cinci etaje subteran şi la aproape un kilometru depărtare. Cam după treizeci de minute, soţul meu s-a întors, dezamăgit că persoana respectivă nu a venit. Aşa că am pornit foarte agale puţin mai departe, unde am găsit o zonă sub autostrada interstatală, cu umbră şi câteva bănci aglomerate.

    Eu simţeam nevoia să mă opresc tot la câţiva metri. Soţul meu şi-a dat seama că nu voi putea parcurge restul distanţei. A zărit un loc liber pe o bancă unde m-aş fi putut aşeza până mergea el să ceară ajutorul cuiva. A trecut aproape o oră, nu mai băusem nimic de mai bine de şapte ore. În mintea mea s-a cuibărit teama de a nu suferi un atac cerebral, căci eram foarte deshidratată. Pe măsură ce setea mea era tot mai mare, m-am gândit: Doamne, mi-ar prinde foarte bine nişte apă. Pentru ca timpul să treacă mai uşor, am continuat să privesc sutele de oameni care treceau.

    Apoi s-a apropiat de mine un bărbat, s-a plecat spre mine şi m-a privit direct în ochi. Într-o engleză stâlcită m-a întrebat: „Aţi dori nişte apă?” Nu a mai spus nimic şi mi-a întins o sticlă de apă curată, rece. Ori de câte ori povestesc această experienţă simt fiori pe spate. Bunătatea subită a acelui străin mi-a întărit credinţa că Isus Hristos încă ne bate pe umăr, oferindu-ne nu doar apă rece în vreme de nevoie, ci şi apa Sa curată a vieţii, tuturor celor care îl acceptă.


    June Ayers

    Apă pură, vie - 2019. Ori de câte ori povestesc această experienţă simt fiori pe spate. Bunătatea subită a acelui străin mi-a întărit credinţa că Isus Hristos încă ne bate pe umăr, oferindu-ne nu doar apă rece în vreme de nevoie, ci şi apa Sa curată a vieţii, tuturor celor care îl acceptă.
    Carolyn Sutton
    Știai că Dumnezeu se bucură când privește la tine? Știai că doar când se gândește la tine Îi tresaltă inima în cântare? Cartea „Note de bucurie”, apărută la Editura Viață și Sănătate, este plină de povestiri care amintesc de frumoasă legătură dintre Tata și tine, fiica Lui prețioasă. Cuvântul lui Dumnezeu ne promite că, prin Fiul Său, ne garantează siguranța. Viitorul nostru este sigur.

    Din aceeași categorie

    Dă-te la o parte!

    Am învățat că la vârsta ei eu îi pot fi doar prietenă, în niciun caz și conștiință. Dar cel mai mult am învățat să mă rog cu insistență și să mă dau la o parte din drum pentru ca Domnul să lucreze.

    Deschide-mi inima!

    Doamne, fie ca dragostea Ta necondiționată să crească în inima mea și să mă determine la acțiune!

    Stând neclintiți

    Pavel ne încurajează să ne rugăm prin Duhul Sfânt în toate ocaziile. Indiferent ce întâmpinăm, putem mereu să stăm neclintiți și să ne rugăm ca Dumnezeu să-Și arate puterea Sa maiestuoasă.

    Frumusețile lumii noastre

    O, Doamne, înainte să pășesc mai departe în această zi, ochii mei să fie deschiși la eterna Ta glorie și inima mea să fie purificată în dragostea Ta veșnică! Acest tărâm străin este mantaua mea, dar Tu ești Făcătorul și Adăpostul sufletului meu rătăcitor.

    Publicate astăzi

    În luptă, dar nu disperaţi

    Gândeşte-te la cunoscuta zicală: „Când Dumnezeu închide uşa, tot El deschide o fereastră”, care exprimă într-un mod informal gândul principal de astăzi. Dumnezeu mi ne lasă niciodată să ajungem la limită. Doar aşteaptă-L în credinţă pe Iahve şi îţi vei redobândi speranţa.

    Slujind continuu

    PROVOCARE: Gândește-te cum i-ai putea implica în slujire pe copiii tăi sau pe copiii din biserica ta! Fă un plan ca, în locul în care ești, micuțul Samuel să poată sluji împreună cu tine!

    Sátán mesteri csalásai

    „A titkok az Úréi, a mi Istenünkéi; a kinyilatkoztatott dolgok pedig a mieink és a...

    Protecție Divină

    Domnul te va păzi la plecare și la venire, de acum și pînă în veac....

    Nici măcar jumătate

    Deși la prima vedere anturajul pe care îl alegem și locul în care alegem să trăim pot părea inofensive, ele pot deveni totuși periculoase. Poate că ne considerăm suficient de maturi ca să fim ispitiți de ceva dăunător. Însă realitatea este că, pe neobservate, ceea ce se întâmplă lângă noi ne influențează, mai ales dacă e vorba de ceva negativ. Nimic din ceea ce vedem sau auzim nu ne lasă indiferenți, chiar dacă nu acordăm prea multă atenție. A ne considera intangibili nu este o dovadă de înțelepciune și nici de tărie, ci mai degrabă trădează imaturitate și superficialitate. A ne teme de influențe rele nu e o slăbiciune, ci o dovadă de precauție și discernământ spiritual.