Isus le-a zis: „Veniţi după Mine, şi vă voi face pescari de oameni. – Marcu 1:17
Sunt începătoare în ale pescuitului, dar îmi place să arunc undiţa în râu sau în mare ori de câte ori merg cu cortul împreună cu soţul meu. Îmi place foarte mult partea cu undiţa pe umăr şi găleata în mână, cutia cu cele necesare pentru pescuit şi cu momeala, şi să nu uităm de pălăria care să mă apere de soare. Odată cu lansarea undiţei, vin şi mari aşteptări că undiţa mea genială va ateriza chiar în mijlocul peştilor mari. Apoi este vremea să aştept nerăbdătoare prima muşcătură, dar trec prea multe minute. Mă aşez şi stau o vreme şi, deşi peisajul este foarte plăcut şi soarele mă încălzeşte, nu se întâmplă nimic. Aşa că mă gândesc că, dacă îmi trag undiţa şi o arunc din nou în alt loc, poate voi avea rezultate. De obicei cam în etapa aceasta apare soţul meu cu întrebarea inevitabilă: „Câţi peşti ai prins?” Răspunsul meu dezamăgitor în majoritatea cazurilor este: „Nimic.”
La început, Isus a chemat nişte pescari să îşi lase plasele de pescuit şi să îl urmeze pentru a deveni pescari de oameni. Lucrurile nu au fost întotdeauna uşoare pentru ei. Totuşi, ei au răspuns chemării lui Isus, lăsând în urmă exemple demne de urmat de-a lungul veacurilor.
Matei 24:14 ne spune: „Evanghelia aceasta a împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul.” Cu toţii putem juca un rol în a aduce la îndeplinire acest verset. Mulţi dintre noi nu suntem misionari, învăţători sau predicatori. Indiferent cât de nepotriviţi ne considerăm a fi, putem lucra alături de alţii, folosindu-ne darurile şi talentele pe care Dumnezeu ni le-a dat fiecăruia (Matei 25:14-29).
Nu trebuie să fim deznădăjduite dacă nu primim niciun răspuns la invitaţiile pentru studii biblice pe care le punem în căsuţele poştale sau pe care le oferim altora. Continuă să faci tot ce poţi şi lasă ca lumina ta să strălucească, căci Dumnezeu vede fiecare efort de a împărtăşi Cuvântul Său şi dragostea Sa. Matei 25:35,36 ne învaţă să ne purtăm de grijă unii altora şi să ne îngrijim de nevoile lor. Continuă să te rogi pentru ceilalţi şi fii plină de blândeţe, un exemplu viu pentru toţi. Noi nu ştim ce seminţe semănăm. Nu contează dacă expediţia mea de pescuit eşuează. Ce este cel mai important este răspunsul pe care îl voi da lui Isus dacă mă va întreba ce am făcut pentru El.
Fii plină de curaj, acceptă trimiterea Lui şi să mergem cu toţii la pescuit. Cu toţii putem fi pescari pentru Isus.
Lyn Welk-Sandy
