Acum, aşa vorbeşte Domnul care te-a făcut, lacove, şi Cel ce te-a întocmit, Israele: „Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc, te chem pe nume: eşti al Meu.” – Isaia 43:1
La naştere am primit numele Rita Faye. Rita înseamnă „deschisă şi comunicativă, extrovertită, bucuroasă că trăieşte, individualistă.” Faye înseamnă „încrezătoare şi credulă. Un sistem puternic de crezuri.” Am trăit la înălţimea numelui timp de patru ani, când am fost adoptată şi mi-am schimbat numele în Dorea, a cărui semnificaţie este „hotărâtă, motivată şi energică.” Mama mea naturală a renunţat la mine, iar familia mea adoptivă mi l-a prezentat pe Dumnezeu. Toate numele pe care le-am avut au fost pozitive şi pline de putere; întotdeauna am fost mândră de numele mele. Apoi a intervenit viaţa şi am început să permit situaţiilor în care mă aflam să îmi schimbe personalitatea deschisă şi comunicativă într-una închisă şi introvertită.
Apoi, întrebându-mă cine a intenţionat Dumnezeu să fiu eu, am început să îmi pierd încrederea. Ajunsă la vârsta de douăzeci şi cinci de ani, m-am molipsit de „sindromul lui Toma necredinciosul”. În consecinţă, numele meu – pe care de această dată mi l-am dat chiar eu — a fost Respingere. Diavolul a avut grijă să îmi reamintească numele ori de câte ori era posibil. Răspundeam la numele de Respingere în relaţii, căsătorie şi în prieteniile pe care le aveam. Am simţit respingerea în căsnicia mea eşuată şi în faptul că nu aveam prieteni sau persoane în care să mă pot încrede. Chiar îmi găseam mângâierea în noul meu nume. Îmi plăcea atât de mult, încât îmi doream să îi numesc şi pe alţii Respingere înainte ca ei să mă respingă. Simţeam împreună cu Naomi din Biblie, al cărei nume însemna „plăcută, încântătoare, iubitoare”. Dar când femeia din Betleem i-a pus numele după experienţa amară prin care a trecut şi care i-a zdrobit sufletul, ea s-a grăbit să spună: „Nu-mi mai ziceţi Naomi; ziceţi-mi Mara, căci Cel Atotputernic m-a umplut de amărăciune” (Rut 1:20). Cine ar fi putut să o învinuiască? Privind la situaţia în care se afla, ea şi-a luat asupra ei sarcina de a-şi schimba numele şi de a-L învinovăţi pe Dumnezeu pentru această schimbare.
Mă întreb dacă şi tu, în momente de descurajare, ai simţit că aveai autoritatea să îţi schimbi numele. Totuşi, în Isaia 43:1, Domnul care te-a creat spune: „Nu te teme de nimic… te chem pe nume: eşti al Meu.” Eu cred că, dacă Naomi ar fi continuat să trăiască cu numele Mara, nu ar fi devenit străbunica împăratului David. Dacă eu nu L-aş fi lăsat pe Dumnezeu să mă strige pe numele meu adevărat, nu aş mai fi Renee (a doilea prenume), care înseamnă „renăscută”.
Dacă ai nevoie de o schimbare a numelui, spune-I lui Isus. Va fi bine dacă El îţi schimbă numele.
Renee Mobley
