Domnul ml Se arată de departe: „Te iubesc cu o iubire veşnică, de aceea îţi păstrez bunătatea Mea!” – leremia 31:3
M-am învăţat să trăiesc cu două animale de casă — un câine pe nume Rufus şi o pisică fără nume. Am învăţat repede „limbajul” lor. Rufus m-a anunţat că îi este foame când am intrat în bucătărie să pregătesc micul dejun. El a făcut acest lucru sărind spre dulapul unde ştia că se află sacul cu mâncare. Uneori mă urmăreşte prin tot apartamentul; când îi este sete şi castronul este gol, îl aud cum loveşte zgomotos scaunul de la toaletă, reuşind cumva să îl ridice şi să îi dea drumul, lăsându-l să cadă în semn de protest. Atunci spun: „Oh, Rufus vrea apă.” Pe de altă parte, pisica era mai tăcută. Dar după câteva luni a început să protesteze şi ea când îi era foame, plângând şi plimbându-se prin bucătărie până când îi era pusă mâncarea în farfurie. Uneori mergea după mine prin tot apartamentul. Ocazional nu îi puneam mâncare imediat, deoarece voiam să aflu mai multe despre cum comunică ea. Uneori se căţăra pe un scaun sau sărea pe tejghea şi pe maşina de spălat. Alteori, pur şi simplu plângea şi se freca de piciorul meu sau de al lui Rufus. Când pisica a învăţat să protesteze în semn de foame, Rufus a început să se culce în linişte în bucătărie, în timp ce pisica făcea toată treaba. Până la urmă le dădeam mâncare la amândoi.
Era o bucurie pentru mine să analizez pisica şi câinele, eu, care odată eram contra animalelor de companie. Vedeam cum pisica se freca de Rufus, lingea blana câinelui şi cum încerca să se joace cu el. Chiar dormeau pe aceeaşi canapea. Până acum nu am văzut niciodată vreo demonstraţie de iubire din partea lui Rufus arătată pisicii, cu toate că pisica „protesta” în numele lui pentru mâncare şi îi făcea avansuri pentru împrietenire. Acest lucru m-a făcut să mă gândesc la iubirea pe care o are Isus faţă de noi şi la indiferenţa noastră. El Şi-a demonstrat iubirea Lui nemărginită prin faptul că a murit pentru noi. El continuă să lucreze în locul nostru. În îndatoririle zilnice, El îşi arată dragostea faţă de noi, aşa cum pisica o arată faţă de Rufus.
Isus continuă să „protesteze” pentru nevoile noastre înaintea Tatălui Său. Cu toate că acţiunile noastre îl rănesc uneori, El – la fel ca pisica – nu oboseşte niciodată în a-şi arăta dragostea faţă de noi. Iubirea lui Hristos continuă să ne urmărească mai mult decât pisica mea, care căuta prietenia lui Rufus.
Cât timp mai trebuie să „protesteze” în numele nostru înainte de a-I răspunde cu o iubire asemănătoare?
Nadine A. Joseph
