Când nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără frâu, dar ferice de poporul care păzeşte Legea! – Proverbele 29:18
Mi-a vibrat telefonul şi mi-am pierdut concentrarea. Cumva absentă, am răspuns la telefon. „Melissa a mers într-o excursie şcolară în această dimineaţă şi acum este la urgenţe”, a spus vocea de la celălalt capăt. „Vino repede!” Ajunsă la urgenţe, cu greu am recunoscut-o pe Melissa. Fiecare centimetru pătrat de piele care nu era acoperit de haine era acum plin de zgârieturi şi băşici mari, umflate şi roşii. Intrase într-o grămadă de Urtica dioica, sau urzici înţepătoare. În timp ce asistenta medicală o trata pe Mellisa cu cremă antiprurit, ea a început să povestească. „Era un fluture mare, foarte frumos, cu aripi ca vitraliile.” A făcut o scurtă pauză să ia o pastilă antihistaminică. ,Ajn alergat după el pe câmp. Nu m-am gândit că acele plante înalte aveau firişoare înţepătoare pe frunze şi tulpini, ca nişte ace hipodermice care înţeapă oamenii.”
Când mi-am exprimat mirarea că nimeni nu se gândise să îi avertizeze pe elevi din timp, Melissa a privit în sus şi atunci parcă a mai pierdut puţin din avântul cu care îmi povestise despre fluture. „Aăăă…” a început ea, după care a făcut o pauză. „De fapt, ne-au avertizat. Sau cel puţin au încercat.” S-a aplecat spre ghiozdan şi a scos din el o foaie pe care era o poză cu urzicile înţepătoare, împreună cu câteva instrucţiuni despre cum să le evite în acea excursie. „Sincer, nu mi-am făcut timp să citesc ce scrie”, a spus Melissa. ,Am fost prea ocupată să vorbesc cu prietenele mele. Aşa că nu m-am interesat de urzicile înţepătoare. Aş fi putut afla mai multe. Acum uite cum arăt! Sunt înţepată peste tot!” De îndată a izbucnit în lacrimi, creând mici râuri care acum se revărsau peste unguentul antiprurit şi peste băşicile pufoase şi roşii.
„Îmi aminteşti de o veche zicală”, i-am spus eu, dând din cap tristă şi simţind împreună cu ea. „Ceea ce nu ştii că ar trebui să ştii, adesea poate deveni un duşman letal.”
„Cum să ştii ce nu ştii?” m-a întrebat Melissa nedumerită.
„Studiind şi învăţând, transformând ceea ce înveţi în cunoştinţe”, i-am răspuns eu, „şi apoi aplicând practic acele cunoştinţe. Din fericire, de data aceasta nu vei pieri din lipsă de cunoştinţă! (Osea 4:6). Cel puţin nu permanent. Dar mulţi oameni au pierit.”
Melissa s-a uitat la braţele şi la mâinile ei, pline de loţiune calmantă. „Data viitoare îmi voi face timp să studiez şi să învăţ, să transform ceea ce ştiu în cunoştinţe şi apoi să aplic practic acele cunoştinţe!”
Este posibil să pieri într-un aspect al vieţii tale din lipsă de cunoştinţă? Poţi face ceva în această privinţă, dacă vrei. Este alegerea ta!
Arlene R. Taylor
