Deci dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi. – loan 8:36
Când am simţit o durere în piept, m-am dus la doctor. El mi-a confirmat temerile, aşa că am programat o operaţie. După ce am plecat din biroul doctorului, m-am dus la o biserică apropiată unde am plâns şi m-am predat din nou lui Dumnezeu.
Înainte de operaţie, m-am rugat neîncetat ca Dumnezeu să îmi ofere vindecare. M-am gândit la viaţa mea de slujire împreună cu soţul meu. I-am amintit cum am muncit pentru Domnul în Owerri, pe vremea când eram prim-diaconeasă. Nu aveam biserică, aşa că ne închinam într-o clasă fără uşi dintr-o şcoală publică. Fiind singură, aş fî înfruntat şi furtuni torenţiale pentru a face ca biserica să fie pregătită pentru serviciile de închinare. De asemenea, vinerea mă duceam la şcoala din apropiere să îi iau pe elevi. Duminica, înainte să Îi duc înapoi la şcoală, le dădeam să mănânce.
În timpul orei mele de rugăciune, gândindu-mă dacă nu cumva mi-a scăpat vreo binecuvântare pentru care voiam să îi mulţumesc lui Dumnezeu, o voce a spus inimii mele: „Cum poţi să uiţi ce ţi s-a întâmplat la Aba?” Mi-am amintit cum Dumnezeu m-a smuls din mâna celui rău în timpul unui proiect de la colegiu, apoi I-am mulţumit din nou.
Pastorul meu a venit într-o dimineaţă la spital după ce am ieşit din operaţie, împreună cu soţul meu şi alţi membri ai familiei mele. După operaţie a urmat o serie de şedinţe de chimioterapie. Apoi doctorul mi-a dat alte tratamente în plus. Deja soţul meu plecase în Statele Unite pentru o perioadă sabatică, înainte să se întoarcă în Nigeria. Nu aveam niciun ban. Copiii mei, cu toate că făceau şcoala cu ajutorul creditelor pentru studenţi, mă ajutau cu combustibilul pentru maşină. Mesele mele constau în principal din spanac, ciuperci şi cartofi. Nu puteam să muncesc. Am fost încurajată să găsesc de muncă în tura de noapte, ca să pot face câţiva bănuţi să îmi plătesc facturile.
Când mi-am terminat tratamentul pentru cancer, o voce mi-a spus: „Totul este în regulă acum.” Am rămas convinsă atunci că Dumnezeu mă vindecase. În timpul serviciului divin dintr-un Sabat, soţia pastorului împreună cu sora mea au cântat pentru numele meu. O săptămână mai târziu, am dat mărturie şi am cântat imnul „Cânt despre puterea măreaţă a lui Dumnezeu”. Membrii bisericii au fost profund mişcaţi şi au cântat împreună cu mine. După aceea ne-am îmbrăţişat fiecare şi a trebuit să întreb: „Este vreun lucru prea greu pentru Dumnezeu?” (Geneza 18:14)
Margaret Obiocha
